Viorica Zaharia, „Omul Anului 2017” în domeniul Societate civilă

Are rolul unui supervizor în presa moldovenească, chiar dacă postul pe care îl deține are caracter obștesc și nu-i oferă pârghii reale de penalizare. Dar, și așa, Consiliul de Presă, pe care îl conduce, este văzut ca un factor important în tot acest proces – în funcție de deciziile acestuia se iau ulterior alte decizii, la nivel de instituții. Deci, funcționează.

A fost un an minunat pentru mine: am predat, din curiozitate şi plăcere, un curs la Facultatea de Jurnalism, experienţă datorită căreia am înţeles că jurnalismul adevărat are viitor la noi, chiar dacă va fi, ca şi astăzi… puţin şi scump. Am devenit membră şi preşedintă a Consiliului de Presă şi am început să conştientizez că trebuie să fiu de zece ori mai corectă decât eram… Am călătorit destul de mult, în interes de serviciu şi nu doar, am văzut una dintre cele mai interesante ţări din Africa – Guineea franceză, vis văzut cu ochii, şi mi-am şi conturat un vis profesional legat de acest continent.

Faptul că la noi depun plângeri, sesizări, solicitări de reacţie chiar şi instituţiile de stat vorbeşte despre aceea că există o dorinţă şi nişte aşteptări ca presa să funcţioneze corect, iar Consiliul de Presă este văzut ca un factor important în acest proces. Noi nu doar examinăm plângeri, dar acordăm, aproape în permanenţă, consultaţii jurnaliştilor responsabili atunci când au dileme legate de profesie: să divulge numele unor victime sau nu, să folosească anumite cuvinte, cum să scrie despre persoane cu dizabilităţi etc. Toate acestea fac să apară mai multe materiale de calitate şi scrise corect. E o schimbare?

Cât despre activitatea mea de jurnalistă, m-aş lăuda un pic. În 2017 procurorii au deschis primul dosar pe numele unui judecător pentru îmbogăţire ilicită în baza investigaţiei mele. Aşa au spus procurorii, nu eu, că s-au bazat pe datele din investigaţie. Ştiu, cineva va spune că are sistemul socotelile lui şi nu porneşte dosare chiar pe baza celor scrise de jurnalişti, dar hai să credem că poate fi şi aşa, e mai optimist. Asta tot poate fi trecută la capitolul „poţi influenţa procese”, chiar dacă e 0, 01 % din acel proces!

Nu deţin o funcţie de răspundere în înţelesul clasic. Nu conduc pe nimeni, nu am subalterni (şi nici nu mi-aş dori). Am doar răspundere morală. În tot ce fac trebuie să fiu fără greşeală, să scriu cele mai „deontologice” materiale, de exemplu. De asemenea, ar fi răspunderea în faţa colegilor de breaslă, adică a jurnaliştilor ale căror materiale ajung să fie examinate de Consiliul de Presă ca lipsite de calitate. Trebuie să ştim să răspundem pentru orice virgulă din deciziile pe care le luăm.

Eu sunt o jurnalistă liberă. Mai ştiu cel puţin câteva zeci de astfel de jurnalişti. Îmi pot permite să scriu pe orice subiect vreau şi despre cine vreau, desigur, dacă am ce scrie, dacă găsesc despre aceşti oameni informaţie de interes public. Nimeni nu îmi va interzice un subiect sau îmi va băga fraze străine în text. Deci, pentru mine existenţa unor astfel de jurnalişti înseamnă existenţa unei prese libere în Republica Moldova. Desigur, nu pot vorbi despre o presă liberă la nivel de ţară, din păcate. Dar, cum am mai spus, afirmaţia „Esenţele tari se ţin în sticluţe mici” este exact ceea ce defineşte presa liberă de la noi. E puţină, colectivele sunt mici, poate nu chiar vizibile, dar sunt puternice prin ceea ce produc. E apreciată şi temută.

Ce factori determină lipsa libertăţii presei? Corupţia din ţară. Interesele puternice politice şi economice ale unor cercuri care au înghiţit deja instituţiile de stat şi înghit şi presa. Banul. Un alt factor ar fi şi slaba putere de rezistenţă a jurnaliştilor de a se opune nonjurnalismului. Prea mulţi dintre ei se vând, din păcate.

Reuşitele mele sunt nişte lucruri fireşti pentru un jurnalist care se respectă. Faptul că am lucrat în cadrul celor mai respectate instituţii media: Europa Liberă, Pro TV, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, lucrez acum la Moldova Curată – îl consider cea mai preţioasă experienţă şi realizare a mea. Am ajuns să am dreptul moral să candidez şi să fiu aleasă într-o structură ale cărei sinonime sunt integritatea şi corectitudinea.

Foto: arhiva personală