Fişier
Scriitor
Data și locul nașterii: 25.07.1931 în satul Mălăiești, raionul Grigoriopol
Distincții: Omul Anului 2011, în domeniul literaturii și culturii
Coordonare: Zina Bivol
Foto: Arhiva personală
În a treisprezecea șeptime de viață e încă un copil frumos, cu ochii limpezi, profunzime și o inteligență copleșitoare. De-a lungul celor 90 de ani, la diferite etape, a tot scris jurnale. Și acum mai lucrează la unul. Nu mă aude bine, își apropie urechea tot mai mult de mine, iar eu îi citesc întrebările atât de perfect conturate pe fruntea lui. Anul cultural 2021 i-a fost dedicat lui Vladimir Beșleagă. Un OM cu ani și multe cărți în spate și la propriu, și la figurat. La sfârșitul interviului a scos o geantă plină cu cărți și mi-a zis: ALEGE! Am ales să-l ascult și să-l scriu aici, un OM al secolului!
„E greu a trăi, dar mai greu a muri”
Anul 2021 a fost dubu semnificativ, pandemia și schimbarea de putere în Republica Moldova. Personal, trăiesc a treisprezecea șeptime care, în pofida numărului nefast, a fost foarte benefică și favorabilă pentru mine. În domeniul creației am editat o serie de cărți, iar în domenul public am avut câteva manifestări de amploare și de largă audientă. Am editat în acești ani cel puțin 12 cărți, printre care „Cărțile copilăriei mele”, „Zbânțurile și zgâlturile copilăriei mele”, „La epigraf”, „Jurnalul sfidând adolescența” și altele.
În domeniul public am avut un spectacol – „Destin” la Teatrul „A. Mateevici”, regizat de respectabila dna Dana Strungaru, care recent a fost pus la Televizunea Națională. Am participat la realizarea documentarului consacrat centenarului TNME. Apropo, cu ocazia anului meu, editura Cartier a editat în condiții grafice excelente cărțile mele reprezentative „Zbor Frânt” și „Viața și moartea nefericitului Filimon”, iar dna Nadejda Ivanov, doctor în filologie, a lansat o carte-studio despre creația mea cu titlu „Vladmir Beșleagă sau anevoiasa cale a cunoașterii de sine”.
Biblioteca Națională pentru copii „Ion Creangă” a organizat Concursul Republican de Lectură la „Izvoarele Înțelepciunii”, ediție dedicată mie, iar Biblioteca „Onisfor Ghibu” a marcat această dată printr-o serie de conferințe prin internet care au durat întreaga lună iulie. Cu această ocazie le mulțumesc din tot sufletul celor care mi-au adus clipe frumoase.
Eu sunt un autor căruia îi place să experimenteze. Am abordat genul romanului, al eseului, al studiului de arhivă, printre care istoria rebeliunii și apărării de la Mănăstirea Răciula, interviuri, jurnalul personal, genul dramatic, notația lirică, traducerea. M-am manifestat în toate genurile literare. Până astăzi țin un jurnal zilnic din care am editat mai multe perioade. Am început jurnalul din adolescență, din clasa a VIII-a până în a X-a, în anii de studenție, apoi din 1955 până în 1965, din 1986 până în 1988 și am reluat de la începutul mileniului până azi. Mai am spre publicare trei mega jurnale. Primul jurnal în curs de apariție este „Viața. Vremuri. Vise”.
Sunt foarte exigent și foarte critic, niciodată nu sunt mulțumit de mine, în așa caz aș fi rămas la primele cărți. Am muncit mult, fiindcă aceasta a fost vocația mea. Nu doar am scris, dar am citit everesturi de cărți. De la marele opere literare ale lumii, de la Epopeea lui Ghilgameş la Dostoievski, de la marii gânditori, de la Pitagora, Aristocrate, Aristotel la Martin Hadi Gel și ultimul autor din domeniul filosofiei Richard Rorty..
Ajuns la vârsta asta, vederea și auzul s-a redus, acum citesc dificil, cu lampa pusă pe pagină, dar am descoperit că natura este cea mai înțeleaptă natură a noastră. Mi-a dat vedere pentru toată viața și îi sunt recunoscător. Când mi s-a redus văzul, maica natură a zis destul cât ai citit cărțile lumii, acum călătorește prin propria ta viață. Acum doar o descoper! Toate cărțile universului citite și necitite sunt în mine, în mod virtual, doar trebuie să știi cum să le citești. Fiecare om, dacă are curajul și voința să se concentreze asupra propriei existențe, ar desoperi lucruri fantastic de interesante și valoroase. Când mi s-a redus vederea exterioară, mi s-a oferit minunata vedere interioară.
Nu aș vrea pentru nimic să schimb apartenența mea la istoria tragică și eroică a neamului românesc. Nu vreau să procedez cum lasă alții Pâmântul, casa și pleacă în alte țări la un trai ușor…
Mi-aș dori să schimb doar data mea de naștere, să nu fiu născut în 1931, dar în 1991 ca să pot face un liceu în sat sau la Chișinău, să merg la Studii la București, apoi la Oxford și în final la Harvard. După studii să revin în Moldova și să pun umărul la înnoirea și înălțarea acestei nenorocite părți de Pământ românesc.
Dragii mei, eu am fost ce am fost și am trăit o viață lungă și am mărturisit-o în cărțile mele, daca vreți să mă cunoașteți, coborâți în ele și veți ști ce este viața. Omul de mic își alege calea. Știe că este singura și să nu o rateze. E greu a trăi, dar mai greu a muri. Când ajungi la capătul zilelor, te întrebi ce a însemnat viața ta!?
În anul 2021 mi-a expirat pașaportul biometric. Mă gândeam să-l înnoiesc sau nu, dar am decis să merg la registru și doamnă respectivă m-a întreabat: „Dumneavoastră pe cât vreți să-l continuați?”. Am răspuns: fie pe 10 ani, am plătit pentru asta! Acum sunt condamnat să trăiesc!
Studioul Mircea Surdu, în persoana lui Eugen Popovici, finisează un documentar despre viața și activitatea mea în ziua când voi împlini 91 de ani. Evenimentul va avea loc la Eugene Ionescu, pe 25 iulie, chiar de ziua mea!