12 CD-uri cu șlagăre, muzică simfonică, vocal-simfonică, de cameră, instrumentală şi chiar melodii pentru copii. Timp de șapte ani – din 1985 până în 1992 – piesa lui instrumentală, „Mihaela”, a fost transmisă zilnic în cadrul programului televizat unional „Vremea”. Ascultat de jumătate de glob, Anatol Chiriac a recunoscut lucruri pe care mai puțini au curajul să o facă. Probabil, în sufletul compozitorului, deputat în primul Parlament al R. Moldova, au loc schimbări majore.

Sunt un om lipsit total de înţelepciune, răbdare și neascultare. Chiar ieri am citit scrisoarea lăsată de Steve Jobs înainte de moarte, în care notează că omul, pe parcursul vieții, nu prețuiește lucrurile cele mai importante, dar se ocupă de deșertăciuni. Marele savant Nikola Tesla a negat, în ultimii ani de existență, că anume el ar fi autorul descoperirilor care au schimbat lumea. Noi încă nu înţelegem ce înseamnă cuvântul iubire, dragoste, lumină, ascultare. Fiecare are menirea sa pe pământ, nu e venit întâmplător. Eu nu mi-am înțeles predestinația.

În toate lucrurile pe care le-am făcut, văd numai nedesăvârşire. Când ascult creaţii făcute perfect, îmi dau seama că de-abia dacă-am fost la prima virgulă. Nu ştiu dacă am mai intrat în text. Depinde cum te poziţionezi. Uneori, dimensiunea lucrurilor sau o diminuăm, sau o exagerăm până la ridicol.

„Lacrimile Fecioarei” este singura piesă scrisă de mine în 2018. Și nici măcar nu e făcută până la capăt. Scrisă așa, ca întotdeauna – din grabă, printre altele, aşa cum am putut, nu cum ar fi trebuit. Dar sunt mulţumit, că dacă nu o făceam nici în felul ăsta, nu o auzea nimeni, nu rămâneau decât nişte note pe-o hârtie.

Sunt lucruri care plac unora şi nu plac altora. Poate numai cuvântul Lui Dumnezeu place tuturor. Fiecare însă vrea să creadă că el este cel care, la ora actuală, e cel mai important şi atunci omul vrea să rămână mereu în starea asta, a egoului care îl conduce spre deşertăciune. De când e lumea şi pământul, toţi cred că au făcut ceva genial şi ignoră realizările altora. Aşa am fost şi eu, în cei șapte ani de celebritate internațională. Credeam că sunt atât de tare… Dar totul e efemer.

Pentru a fi bun într-un domeniu, trebuie să ai potențial. Dar el este nativ. Poţi sta la pian ani întregi şi să nu compui nimic. Muzica nu poate fi muşcată, discutată, ea vine, se simte. Suntem apreciaţi prin muzică, poezie, pictură, ca roşiile, castraveţii şi bostanii. „Lumea asta nu înţelege şi te face de buzunar”. Vrea să îi cânţi pe la nunţi, petreceri, prin baie, unde îi vine ei.

Am o dragoste imensă față de muzică și nicidecum talent. Dacă îl aveam, poate aş fi scris 100 de simfonii, 300 de opere, 200 de cvartete. Și nu cred că la noi, în R. Moldova, cineva ar fi avut mare talent. Au avut dragoste. Talent a avut Enescu, Mozart, Paganini, Haceaturean. Iubirea de muzică şi harul Lui Dumnezeu sunt două lucruri diferite. Azi e la modă mimetica, o ştiinţă conform căreia toţi mimează.

Dacă aș putea compune o melodie care să tămăduiască lumea… Că asta e menirea muzicii. Dar mai întâi trebuie să mă curăț definitiv. Pentru că sunt cel mai mare păcătos! Chiar și timpul liber îmi provoacă mereu o stare de panică.

Iisus este singurul care mă inspiră. Acum citesc „Celălalt Noica” de R. Noica. Care om de afaceri?! Am încercat să îmi câștig cumva existența. Afaceri înseamnă să ne mințim reciproc.

Lipsa mea de talent a fost distinsă cu toate decoraţiile posibile. Cred că mai mult pentru străduinţă. Dacă râd? Încerc, uneori…

Foto: Mihai Potârniche