Tot timpul am făcut mai mult decât Realitatea cu încredere și intenții în care cred. Campania a devenit o noțiune cu sens și semnificație nouă pentru mine.

Ceea ce mi-am pus ca scop este să fac o campanie de mobilizare socială a locuitorilor municipiul Chișinău, să-și asume orașul și suburbiile pentru că este casa noastră comună. De regulă, toți politicienii mint și le spun vorbe dulci, după care uită. E o campanie de protest față de tot ce s-a făcut, pe banii din impozitele noastre. Protest, pentru ca oamenii sa nu fie nevoiți sa alegă din nou între un rău mai mare și unul mai mic. Un pachet de lapte expirat ieri e la fel de dăunător ca și cel expirat de alaltăieri. Și nu contează că este importat din Rusia sau UE. Da, vorbesc aici despre specule geopolitice. Când expira, e nevoie să luam unul proaspăt. Eu sunt votul împotriva expiraților, pentru un oraș inspirat.

Prima întâlnire cu Chișinăul a fost la Poșta Veche, într-un cămin unde locuiam cu părinții, peste drum de pădure, pe care o traversam de două ori pe zi pentru a merge la grădiniță. Întâlnirea conștientă cu Chișinăul s-a produs în cartierul Telecentru, cu mulți prieteni, fotbal, cățărat în copaci și scăldat în havuzul Academiei de Științe.

 Chișinăul de ieri e cel din copilărie, care era de o autenticitate deosebită, prin arhitectură și oameni deosebiți. Oameni care zâmbeau mai mult și erau mai fericiți.

 Azi … e complicat și complex. Eu iubesc Chișinăul, chiar și Chișinăul de azi. Chișinăul care a ajuns municipiu mare, cu probleme extrem de multe, cu promisiuni false și soluții proaste. Abordarea e greșită. Concentrația și grija noastră trebuie să fie axată pe om, omul care e medic, vânzător, profesor, polițist, manager, chelner, toți suntem o comunitate și trebuie să ne gândim la o singură întrebare: ce se întâmplă cu acest om când iese din casă, când își duce copilul la grădiniță sau școală, când merge la muncă, unde găsește un parc, cu ce transport merge și multe altele, care să ne facă pe noi cetățeni ai Chișinăului mai comozi și mai fericiți.

Vreau să fie un oraș frumos, cu oameni care să zâmbească mai mult pentru că sunt fericiți în orașul lor, orașul care le aparține.

Nu știu dacă am un anume loc preferat în Chișinău. Pentru mine Chișinăul are alura locurilor cu spirit de cultură urbană, locurilor romantice, chiar dacă în majoritate sunt distruse sau neîngrijite. Îmi place să găsesc locuri cu sens și care inspiră. Spre regret, sunt prea puține.

Amintirea cea mai frumoasă este prima dragoste, care s-a produs în Chișinăul super frumos, cu spectacole de teatru, cu concerte underground, plin de covoare de frunze tomnatice și mormane de zăpadă.

Chișinăului îi lipsește un primar, care să-l iubească cel puțin așa cum îl iubesc eu. Un om care să iubească oamenii din Chișinău. Care să-i inspire să facem toți împreună un oraș de care să ne bucurăm și să ne mândrim.

 Ca primar de Chișinău, primele 3 lucruri pe care le-aș face ar fi:

  1. Curățenie în municipiu, nu doar legat de gunoi, dar și pe aspectul vizual al orașului, de corupție și ilegalități.
  2. Regulă pe tot ce vizează drumurile, inclusiv transport public, fluidizarea traficului, trotuare, marcaj și altele.
  3. Modernizarea suburbiilor.