Viața mi s-a schimbat radical de cel puțin două ori în acest interval de timp. Prima dată a fost când am plecat din reporterie și am trecut pe cealaltă parte a baricadei, generând știri. După care, am început să formez auditoriul, să generez trenduri, fără a aștepta ca planeta să se miște în direcția de care am nevoie.

Eram la o vârstă în care gândurile nu pleacă mai departe de „sabantuiul” de aseară sau sfârșit de săptămână. La „PRO TV” făceam ce-mi plăcea și nimeni nu-mi punea hățuri. Era un fel de impresionism al presei din Republica Moldova. Fiecare știre o pictam în ulei și luam peste mâni dacă făceam o copie xerox.

„Păstrează nervii și trăiește din plin! Și nu uita că libertatea e tot ce contează!”. Cu acest îndemn l-aș fi întâlnit pe Iulian Bercu de acum 15 ani.