Uneori mă întreabă lumea dacă nu m-am plictisit. Dacă nu mi-a trecut. Dacă mai are rost. Dacă mai avem cu cine face dialoguri profunde, pentru că știți voi, elitele s-au schimbat, oamenii s-au schimbat, valorile s-au schimbat… 21 de ani de VIP magazin și tot atâtea întrebări care au venit și au plecat. Dar una s-a lipit de mine ca un ecou de peretele redacției: „Și… mai are totuși rost?”

Nu știu. N-am știut niciodată. Dar știu că până acum n-am știut să mă opresc.
Când am început, nu aveam un plan. Aveam o dorință arzătoare: să dau voce celor care aveau ceva de spus, dar nimeni nu-i deschidea până la capăt. Oameni care își purtau visul în ochi, dar nu-l mutau pe buze, pentru că nu aveau o tribună corespunzătoare. Și am zis: hai să-i punem pe copertă.
Am făcut interviuri i care și-au purtat singuri scaunul în fața microfonului. Oameni care au cucerit prin talent sau perseverență. Oameni care au făcut istorie. Oameni care au căzut și s-au ridicat fără să dramatizeze. Oameni care vorbesc frumos chiar și atunci când sunt răniți. Și oameni care scriu fără pix, dar cu destinul.
Am învățat, cu fiecare număr, că nu ai voie să judeci povestea unui om până nu i-ai ascultat toate pauzele dintre cuvinte. Pauzele ezitante spun mai mult decât răspunsurile elegante.
VIP magazin nu a fost niciodată despre vedetisme. Chiar dacă mulți au vrut să ne vadă anume așa… Revista a fost despre vocații. Despre valori. Despre oameni care nu trâmbițează, dar ard. Despre o generație care merită mai mult decât etichete și scroll.
În 21 de ani, am învățat că sinceritatea nu e trend. E rezistență.
Și că autenticitatea e valoare.
VIP magazin este astăzi mult mai mult decât o revistă. Suntem un brand. O arhivă de caractere. Un loc în care s-au adunat povești care nu au expirat. Care încă inspiră. Și care, poate, vor schimba gândul unui cititor într-o seară în care nu se mai simte destul.
Nu știu cum vor fi următorii 21 de ani. Poate cu coperți digitale. Poate fără hârtie, dar cu mai multă conștiință. Dar știu că nu o să tăcem. Nici despre frumusețe. Nici despre curaj. Nici despre inițiative înafara tiparelor. Nici despre cei care știu să înfrunte demn provocările.
Suntem aici. Cu toate întrebările care nu s-au pus. Cu toți oamenii care nu s-au văzut încă.
Și da. Încă nu ne-am oprit. Pentru că nu știm.
Și nici nu vrem să învățăm asta. Pentru că nu vrem să-i lăsăm pe niște impostori și intruși media să ne ia locul. Sunt tot mai mulți, pentru că ignoranța are azi voce, iar tupeul te face să îl confunzi cu profesionismul… Cu siguranță vedeți și voi asta, în fiecare zi, indiferent ce misiune aveți pe pământ.

Din viteza a trei reviste ce se coc concomitent pentru tipar, cu același avânt pentru noi orizonturi, și cu drag de voi,
Rodica Ciorănică.
Lasă un răspuns