Guz, vocea masculină a anului

Are o problemă. Nu poate să își definească în mod clar activitatea, pentru că face și actorie, cântă, compune, regizează, filmează. Așa că „artist” ar fi cuvântul care însumează toate aceste activități. Premiile pentru celelalte activități ale sale urmează încă, noi oprindu-ne la performanțele sale ce țin de cântat, pentru care chiar merită toate laudele și aprecierile. A fost anul lui.

Cum a fost 2017, ce noutăţi ţi-a adus, ce noutăţi ai adus tu publicului?

Am dezvoltat proiectul meu solo, Guz. Împreună cu Republic Music Group Bucureşti am scos albumul Colecţionez suflete, care poate fi ascultat şi pe YouTube aproape în întregime. Aproape toate piesele, zece la număr, au clipuri filmate la ele, aşa că în 2018 am datoria să mai fac videoclipuri şi la cele două piese rămase. Anume elaborarea şi scoaterea albumului reprezintă cel mai important lucru în 2017, fapt tărăgănat ani de zile din propriile principii copilăreşti. Probabil, încă nu vedeam vreun rost în asta.

Lumea te-a văzut des şi cu Alex Calancea, pe scenă…

Da, un alt proiect al meu a fost în tandem cu Alex Calancea Band: Lupii – ca lumea să înţeleagă că Guz e Guz, iar Guz cu Alex Calancea Band e altceva. Adică, Lupii. În cadrul acestui proiect am realizat un spectacol la Teatrul „Eugène Ionesco”, Lupii, care mi-a rămas în suflet, marcând anul 2017.

Paralel, încep să trec şi pe piaţa românească, dar, iarăşi, în stilul meu, nu deodată, dar pas cu pas şi în mod stabil. Eu mai activez şi la Teatrul „Ginta Latină”, fac multe…

Care e diferenţa între a lucra cu Kapushon şi cu Calancea? Cu ce alte persoane ai avut colaborări?

Cu multe. În 2017 am făcut şi o colaborare cu La familia, trupa mea preferată încă din copilărie – am avut şansa şi marea bucurie să nimeresc pe albumul lor – un fel de reînviere a trupei, iar piesa în care am colaborat cu ei poartă numele albumului, Codul bunelor maniere. Ar mai fi colaborarea cu Spreak, Tu erai – ce ţine tot de activitatea mea în România. Diferenţa e mare. E diferenţa muzicii pe care o face fiecare dintre ei şi ea ţine de melodicitate, compoziţie, de personalitate şi atitudine personală. Sunt artişti diferiţi cu caractere diferite.

Cine crezi că e solistul masculin nr. 1 în 2017, cine merită acest titlu? Poţi să te numeşti şi pe tine, se acceptă.

Dacă m-aş numi pe mine, asta ar fi o tâmpenie… poate mă numiţi voi. Serios vorbind, cred că n-ar fi corect să dau nume. Cred că, în artă, nu există cel mai bun. Asta e o tâmpenie, de asta urăsc concursurile muzicale. Eu detest jurizarea şi notarea artiştilor: când spui că vocea asta e cea mai bună, ridici în slăvi pe cineva iar pe altcineva îl descurajezi. Poate, îi omori speranţa de a cânta pentru toată viaţa. De asta regizorii au o regulă să nu arate niciodată actorului ce au filmat cu el: dacă îi place, i se ridică nasul, dacă nu – disperă. Arta şi artistul îşi au spectatorul la timpul potrivit în situaţia potrivită.

Ce este arta? Ce crezi despre raportul dintre artă curată şi bani?

Eu am o viziune a mea ce ţine de artă: e un manifest sufletesc lăuntric. Pentru mine, vocea… poate fi bună, cu un diapazon vast, dar poate să nu conţină suflet. Se poate întâmpla invers: să existe suflet fără voce foarte profesionistă şi să iasă ceva mai frumos.

Banii trebuie să persiste. Noi trăim într-o societate… Studiind istoria marilor muzicieni ai lumii, în mare parte, ei toţi sau au fost săraci, sau au lucrat pentru regi. Şi toţi au executat comenzi: artiştii plastici au pictat portrete, biserici; muzicienii au scris imnuri şi ode, au cântat şi au veselit lumea pe la crâşme sau palate. Pe lângă arta pe care au vrut ei s-o facă şi au făcut-o până la urmă. Aşa e sistemul, aşa e societatea, pentru că altfel mă trezesc dimineaţa şi… Eu tot am copii, am soţie, am părinţi, eu sunt bărbatul familiei, sunt tată. Respectiv, trebuie să am grijă de familie.

Cum se uită publicul la toate astea?

Morala omenească pe tot globul e stranie: dacă artistul face bani, mamă! el face bani, e comercial, se gândeşte numai la ruble… Dacă moare de foame, e sărăntoc, neghiob, să mă… pe nasul lui! Majoritatea lumii ţine cont de faptul cum sunt îmbrăcat, unde mănânc şi cu ce maşină mă plimb. Dacă un ins mă vede în microbuz pe scaunul de alături, el a doua zi spune că nu-l mai ascultă pe Guz.