Fără îndoială, e absolut diferită de cum era 10 ani în urmă. A parcurs un drum lung de formări personale și profesionale. A făcut contabilitate, şi-a crescut copiii, apoi a studiat limbi străine (a fost visul ei din adolescență), psihologie, NLP, design, terapie manuală Bowen. De-a lungul anilor s-a tot întrebat cine este Natalia Grigorjevschi-Brag și ce misiune are pe pământ. Până a conștientizat că cel mai important pentru ea e să ajute oamenii. Așa a ajuns la caritate, la o fundaţie proprie care să o ducă spre copiii din orfelinate.
Natalia Grigorjevschi-Braga: Fondator Fundației Filantropice „OPEN GATES”
De fapt eu sunt o timidă, dar nu pot sta cu mâinile în sân când e nevoie de ajutor. Sunt deschisă și directă. Prefer să fiu corectă și responsabilă cu oamenii. Pentru echilibrul meu sufletesc am nevoie de simplitate în relațiile cu tot ce mă înconjoară, libertate și contact continuu cu natura. Sunt creativă și sensibilă la ce simte lumea în jurul meu.
Din experiențele mai triste mereu încerc să scot o lecție. Nu îmi pare rău de nimic, pentru că am convingerea că de fiecare dată când facem ceva, facem o alegere și o mai bună alegere la momentul respectiv nu am putut face. Accept asta și merg mai departe. Tot ce se face, se face spre bine.
Cred că cel mai trist lucru este atunci când pierzi timpul tău. Darul cel mai mare de la Dumnezeu e timpul. Nu îl mai întorci niciodată. Nu ai trăit cum îți cere sufletul, nu ai făcut, nu ai spus ce ai vrut și momentul a plecat. Dar întotdeauna încerc să reies din situația creată. Așa le spun și copiilor mei: să nu le fie frică să-și schimbe viața, dacă simt că ceea ce au, ce fac nu e ceea ce vor în suflet. Mă străduiesc să nu mă gândesc la trecut, că deja nu îl mai întorci. Dar am încrederea că nu e niciodată târziu să faci schimbări.
Cel mai dificil a fost să învăț să mă aud. Apoi să mă accept așa cum sunt. Să nu fiu prea dură cu mine, să nu mă critic. Și ca mama mi-a fost dificil să accept dorința de autonomie a copiilor mei. Să accept faptul că ei au mai puțina nevoie de prezența mea lângă ei.
Cred că sunt doar o femeie și femeia nu trebuie să fie puternică, altfel ea îi ia energia bărbatului, și nu e corect. Cunosc multe femei minunate, inteligente, foarte puternice, dar care nu au susținerea unui bărbat, pentru că acesta crede că ea va reuși și fără ajutorul lui.
Eu cred că orice situație are o soluție. Poate ea nu e chiar ceea ce vreau eu, dar e o soluție. Încerc să caut cum să acționez, chiar și lipsa de acțiune tot e o soluție. Și cred că orice situație e o lecție. Întotdeauna mă gândesc ce ar trebui să învăț din asta.
Când eram mică visam să salvez animalele, lumea… Am ajuns să fac lucruri care ajută lumea să se schimbe. La fiecare etapă din viața mea am învățat ceva ce a format caracterul meu și acum simt că am toate resursele necesare pentru a realiza scopul ales în prezent. Nu exclud că voi dori să mai încerc ceva nou în viață. Ador să învăț lucruri noi. Dar caritatea va rămâne activitatea mea de bază și în viitor.
Am citit multe cărți, dar cel mult m-au motivat istoriile reale ale oamenilor pe care i-am cunoscut zi de zi. Dumnezeu mi-a dat să cunosc multiple personalități deosebite, care prin exemplul lor m-au învățat să fiu mai bună, mai curajoasă, mai încrezătoare în sine.
Peste 10 ani, sunt sigură că voi fi tot aici în țărișoara noastră micuță. Sunt ferm convinsă că trebuie de muncit aici, ca să schimbăm ceva în societatea noastră, să facem lucruri frumoase ca lumea să devină mai optimistă și mai bună. Vreau să văd succesul copiilor din centrele de plasament, în formarea cărora ne implicăm prin programele noastre cultural – educaționale.