Fişier
ACTOR
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 9.04.1996, CHIȘINĂU
STUDII: LICEUL „MIRCEA ELIADE”. AMTAP, ACTORIE, LICENȚĂ SI MASTERAT
COORDONARE: ZINA BIVOL
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Puterea lui de convingere atât pe scenă, cât și pe sticlă crește de la o zi la alta. Nu mai înțelegi când este un personaj și când este Cătălin Lungu, fiindcă intră în rol fără a lăsa paranteze. Are doar 26 de ani, dar nu se amăgește cu apă rece. Își alege cu grijă prietenii, păstrează distanțe și are verticalitate și poziție în alegeri. Parodiază cu ușurință politicieni și nu are nicio frică să continue, ba mai mult, ideile lui vin ca valul cu noi perspective și orizonturi.
Anul 2021 a fost unul dintre cei mai productivi din viața mea. Am făcut teatru, mult teatru, scris scenarii, multe scenarii, filmat sketch-uri, multe sketch-uri. Nu știu dacă există ceva care a ieșit în evidența în acest an, a fost pur și simplu foarte prietenos pentru mine.
Nu am trecut la televiziune, prezint o emisiune doar pentru că nu era cineva mai potrivit pentru asta. E în firea mea să mă implic responsabil în orice fac, de aceea am încercat să învăț lucrurile din mers, să prind cât mai mult, și să fur de la oameni profesioniști din alte țări. Nu mi-a fost greu, dar nici nu știu cât de bun sunt.
Dacă teatru sau televiziune? Teatru. Mereu teatru!
Lucrurile în viața mea se întamplă în mod firesc. Nu mi s-a deschis vreo oportunitate fără ca eu să merit. Și nici nu am încercat. Poate merg prea profund, dar cred că proiectul #zerodoi devine treptat creator de uși.
Profesionalismul și calitatea! Nu mă interesează prea mult povestea din spatele omului cu care lucrez, mă interesează să-și facă treaba dacă tot se autodeclară profesionist. Iar dacă vorbim despre temele pe care le aleg, am facut până la 26 de ani doar ceea ce am vrut să fac, nu am fost niciodată impus și, spre fericirea mea, rar mi s-au pus bețe în roate. Mergem în forță mai departe.
Anul 2021 m-a pus la muncă. Nu mă plâng, pentru că e ceva ce mi-am promis din 2020, mi-am spus că o să muncesc până pic. Încă nu am picat. O să repet, dar nu există lucruri care să nu-mi reușească, cel puțin nu mi le amintesc eu, dacă am pornit pe un drum, nu am niciodată voie să vin înapoi, m-aș dezamăgi și mie nu-mi place să fiu dezamăgit.
Umorul ieftin o să prindă bine încă mult timp și noi, proiectul #zerodoi, mergem uneori și în acea zonă. Eu cred că asta se întamplă rar, dar o mai facem, pentru că ne distrează adesea și pe noi. Compensăm însă cu rubricile în care încercăm să transmitem mesaje pe care noi le considerăm importante și utile. Feedback-ul ni-l oferim tot noi, oricât de arogant ar suna asta. Ne bucurăm că oamenii ne privesc, dar mai important, ne mulțumește că facem doar ce ne place și niciodată mai mult de atât.
Am 26 de ani, nu sunt bătrân, dar nici la început nu mai pot spune că sunt, de aia nici lauda nu mă mai interesează și nici critica venită din pod. În plus, nici nu cred că sunt foarte hate-uit sau poate sunt. Între laudă și critică… nu știu ce aș alege… probabil niciuna. Ambele pot să păcălească.
Am învățat că din orice pasiune poți scoate un produs. Îmi place să stau cu prietenii mei, îmi place să râd, îmi place actoria, îmi place să mă prostesc, îmi place să fiu util societații, de asta fac teatru, #zerodoi, uneori pantomimă la evenimente și… mai urmează ceva, tot din pasiune. Recunosc totuși că am citit foarte puțin în 2021, am citit, dar foarte puțin. Asta e o frustrare.
Cel mai plăcut compliment? Era să scriu că nu-mi amintesc, dar am făcut un efort. Nu știu dacă e cel mai frumos, dar regretatul actor Boris Bechet, cu care nu m-am plăcut la prima întâlnire, dar cu care am devenit prieteni mai târziu, (eu aș spune buni prieteni, dar nici mie și nici dumnealui nu i-ar fi plăcut aceste sentimentalisme). M-a sunat într-o zi și mi-a zis că se uita la #zerodoi și nu e rău deloc, a zis că e mult mai bun decât altele care sunt pe piață. (Cine îl cunoaște pe domnul Bechet știe că el rar spunea că ceva e bun). Aia a fost o laudă pe care am acceptat-o și care m-a bucurat, mai ales că venea din partea unui actor în etate.
Urăsc lipsa de profesionalism, lipsa poftei de viață, lipsa dorinței de a fi bun. În rest, eu sunt destul de rece, țin oamenii la distanță și nu prea mă afectează defectele lor.
Urmează teatru, clar, și un nou proiect la JurnalTV, un reality-show, care se numește „Vreau la țară”. Când ofer acest interviu, prima ediție e deja filmată și cred că o să iasă ceva mare. Urăsc această formulare, dar trebuie să o zic, va fi ceva nou pentru Republica Moldova. Apropo, acest proiect tot din pasiune a pornit și din dragostea mea fața de sat. Nu ne oprim aici, to the moon.