Și-a construit un nume în jurnalismul de la Chișinău și București. Ambele școli PRO TV de pe un mal și de pe celălalt al Prutului, i-au pus în valoare calitățile unui jurnalist de forță, calități care l-au adus apoi în echipa Euronews România.
Parcursul meu jurnalistic este unul relativ simplu. Muncă, pasiune și interes pentru această meserie, care îmi place la fel ca în prima zi. Am vrut să fiu jurnalist încă din copilărie. În clasa a doua, când ni s-a cerut să scriem compunerea clasică despre ce vrem să ne facem când creștem mari, am scris că vreau să fiu jurnalist. Ce a urmat, a fost doar plăcerea pură de a-mi vedea visul cu ochii.
Nu știu dacă munca unui jurnalist se măsoară în succes ori în „ajunsul undeva”. Nu sunt convins că aceasta este valoarea de bază a unui jurnalist. Valoarea de mare importanță este încrederea pe care oamenii o au în ceea ce scrii ori spui la televizor. Încrederea este de multe ori totul pentru un jurnalist. Așa că, dacă oamenii au încredere în tine, munca ta poate fi ceea ce se numește „de succes”. Doar că această încredere se poate pierde oricând, iar odată cu încrederea dispare și succesul.
Prima experiență din București a fost că am rămas fără bani după ce un taximetrist m-a păcălit imediat ce am coborât din autobuzul care m-a adus din Chișinău. Dar asta a fost doar o întâmplare, la care mă uit acum cu mult haz. Pentru că tot ce a urmat a fost o aventură de care îmi amintesc cu drag. Iubesc acest oraș. Este adevărat, nu primești totul de-a gata. Am muncit. Am muncit inclusiv la accent. Am muncit pentru că mi-a plăcut ce fac. Nu ai cum să dai greș când pui osul la treabă. Există și oameni care îți spun fățiș să pleci de unde ai venit. Există oameni care nu te acceptă din diferite motive. Dar sunt foarte puțini. O cantitate neglijabilă. Când tragi linie, cei care te-au ajutat, inspirat, împins mai departe – sunt mai mulți și cei care contează cu adevărat.
Cea mai dragă amintire din acea perioadă? Bănuiesc că este vorba de cei 16 ani munciți la PRO TV, în București. Păi, a fost o perioadă pur și simplu fericită. Am fost alături de colegi pe care mi i-am transformat în prieteni. Aceasta este cea mai importantă amintire a mea. Iar acum am avut norocul să ajung în altă echipă minunată, tânără, entuziastă. Sunt colegii mei de la Euronews România. Cred că acesta este cel mai mare noroc al meu profesional, că mereu am avut parte de colegi extraordinari.
Provocările jurnalistului modern nu diferă de provocările jurnalistului de acum 5, 10, 20 de ani. Ce s-a schimbat este doar tehnologia. Rapiditatea cu care circulă informația este fantastică. Tocmai în această epocă este importantă încrederea. De cele mai multe ori, nu mai poți fi primul care livrează informația. Dar poți fi de încredere când livrezi conținutul. Într-o mare de informații, mereu poți fi victima unui Fake News. De asta este esențial ca un jurnalist să fie de încredere. Încrederea este valoarea cu care publicul îl creditează pe un jurnalist.
Aș vrea ca noile generații de jurnaliști să aibă mai multă încredere în ei. Tinerii jurnaliști care vin din urmă sunt foarte buni, sunt extrem de talentați. Așa că jurnalismul este pe mâini bune. Dar probabil că încrederea vine și cu experiența. Ceea ce este pe undeva normal.
Moldova văzută de la București e ca o Românie mai mică. O Românie cu aproape aceleași probleme raportate la o populație de 3-4 milioane de suflete. Doar că are o particularitate. Bine, două. Nu este în Uniunea Europeană, ceea ce contează mult. În plus, are o armată străină care controlează neconstituțional o parte din teritoriu.
Acasă pentru mine este și în România, și în Republica Moldova. Aș vrea să fie mai multă investiție în Educație. Numai un popor educat și citit va putea rupe cercul vicios al sărăciei.
Să știți că jurnalistul este prin definiție un fel de antreprenor. Trebuie să știe multe. Face atât de multe, că se poate încadra în această ocupație. Am văzut cum se creează o televiziune de la zero, Euronews în România, iar asta este una din experiențele unice din viața mea. Procesul de recrutare la Euronews a fost unul bazat pe depunerea dosarului, concurs și interviu.
În următorii cinci sau zece ani vreau să fac tot jurnalism, să nu dezamăgesc publicul, oamenii care citesc ce scriu, care mă urmăresc la televizor. Să mă bucur de jocul de tenis al fetiței mele. Natalia are 10 ani și își dorește să facă acest sport când va fi mare. Sunt foarte curios să văd ce va reuși să iasă din talentul ei sportiv.
Încă îmi trăiesc visele. Mi-am dorit mereu să fac tot ce fac acum. Din fericire, în jurnalism nu este importantă destinația, ci drumul. În plus, o zi nu seamănă cu alta.
DACĂ AȘ DEVENI Președintele Republicii Moldova…
„Sincer, habar nu am cum să răspund la această întrebare. Nu ocolesc întrebarea, dar am o regulă relativ simplă pe care mă oblig să o respect. Mă impun să vorbesc despre ce mă pricep, despre ce fac chiar acum.”