Când am realizat acest interviu, îi spuneam Juliei că pare atât de fragedă și mică…
Mă întrebam dacă nu îi este greu să lucreze cu un număr impresionant de copii. Julia mi-a povestit că e nevoie de o tactică pe care ea a însușit-o, iar acum nu are decât să se bucure de succesul micilor ei discipoli.
Despre Julia Sandu și Picături Muzicale știm tot pentru că ei sunt peste tot. De la concerte și concursuri, fie în țară sau în afara ei, copiii din ansamblul „Pictături Muzicale” vin mereu cu premiile de frunte.De această dată ne-am dorit să o cunoaștem pe Julia Sandu dincolo de „Picături Muzicale”. Să știți că nu ne-a fost deloc simplu să aflăm ce ascunde viața ei de femeie, dar ne-a reușit.
Julia e fericită! Iubește și este iubită!
Pentru mine, anul nou începe o dată cu 1 septembrie, adică cu anul nou școlar. Viața mea a fost și este o continuă avalanșă de premieri, concursuri și proiecte muzicale. Provocările se țin lanț. Abia am finalizat proiectul muzical „25 ani de Picături Muzicale”, că deja era pe drum proiectul „Suflul iernii”, unde nu doar am pregătit copii, dar am și evoluat pe scenă în deschiderea show-ului alături de Pasha Parfeni și încă câteva sute de copii. Abia am reușit să trag aer în piept și deja e gata un alt proiect de amploare – „Mama este viața mea”. Dacă e să bifăm și prezentul, sunt în pregătire pentru proiectul meu de autor „TV Star” și, bineînțeles, plămădim material pentru videoclipurile de vară.
E o muncă titanică contra cronometru. Eu sunt pasionată de munca mea, de copii, de transformările lor. Mă simt ca un pictor care desenează, apoi încet adaugă culori și transformă lucrarea. Mă simt foarte responsabilă. De munca mea depinde caracterul fiecărui copil, noi creștem oameni și personalități. Noi ne jucăm cu mimica, cu gesturile, cu sclipirea din ochi. Noi (eu și copilul) suntem un tot întreg, suntem creatorul și asta fără ai știrbi din individualitate. Peste o bucată de timp, deja văd în fața mea un alt portret, unul mai echilibrat, mai luminos, un chip vesel, un copil care iese în scenă cu poftă de a cânta și de a cuceri lumea.
Elevii mei au reușit să cucerească scene din Bulgaria, Turcia, România, Cehia, Macedonia, Polonia. Împreună descoperim întreaga Europa. Acum realizez că 80% din viața mea aparțin „Picăturilor Muzicale”. Eu sunt atât de mândră că odată, demult, mama mea m-a îndreptat către „Picături”, iar acum eu sunt „Picături muzicale”.
Copiii mă numesc simplu – „Julia”. Adresarea de „doamnă sau domnișoară” nu e pentru mine. Imaginați-vă că deschid ușa și un furnicar de mânuțe vin spre mine să mă cuprindă și strigă toți într-un glas: „Mi-a fost dor de tine”. Fiecare lecție e diferită, pentru că pornește de la ei. Unul vrea să zică ceva despre melodie, altul a făcut o pățanie la școală, unul are o nouă jucărie, altul a învățat mișcarea de dans. Fiecare informație pe care aș vrea ca ei să o însușească ajunge sub formă de joc, altfel nu le pot capta atenția. Ei nici nu-și dau seama când ajung personajele principale ale jocului meu și învață tema. Lecțiile trec foarte repede și productiv. Acasă, arătându-le părinților jocul, fac repetiții involuntar.
E greu să vorbești despre tine însăți. Sunt profesori care își fac perfect meseria, dar nu transmit emoții. Scopul meu e să cresc personalități, steluțe care strălucesc asemenea Kameliei Melnic, Mirelei Colesnic, Gentle Boys.
Vreau ca toți copiii să fie fericiți, să aibă parte de o educație aleasă, să fie stăpâni pe emoțiile lor, să poată cânta, dansa, să-și iubească și să-și prețuiască părinții. Împreună colorăm cea mai frumoasă imagine a viitorului.
Cariera mea muzicală se împletește armonios cu cea a discipolilor mei. Avem o mulțime de melodii împreună. E super tare să ne putem susține. De câțiva ani la rând, în proiectul „Suflul iernii”, ies pe scenă alături de SunStroke Project, DoReDos, Pasha Parfeni, Ady, Brio Sonores și cântăm împreună melodii din repertoriul lor. E o mare onoare. Eu sunt înconjurată de stele de mic copil. La șapte ani am cântat împreună cu Natalia Barbu, iar la 16 ani cu Natalia Gordienko, în proiectul „Stele în oglindă”. La un concurs în Odessa, am cântat cu Dominique Joker. Nu știu cine a avut parte de un buchet mai mare de duete artistice de valoare… și încă o să vă uimesc.
Eu sunt o perfecționistă în tot ceea ce fac. Ultimele creații, scrise de Ivan Caragia au avut mare succes și s-au aflat mult timp în topurile muzicale, dar fiecare artist are o perioadă de transformare interioară și nu are rost să te bați nici cu pumnul în piept, dar nici să dai cu piciorul în ușă. Și apoi, muzica pop la noi în țară e foarte puțin dezvoltată. La un moment dat, am hotărât să fiu printre copii. Decizia nu a fost una spontană. Eu sunt în „Picături muzicale” de la trei ani. Mama mea a creat acest studio și eu am crescut alături de alte sute de copii. Sunt laureată a concursurilor internaționale din Polonia, Italia, Macedonia, Cehia, Germania, Bulgaria, Turcia, România.
Am în spate 17 ani de muzică, șapte ani de instrument muzical, patru ani de „Ștefan Neaga”, patru de Academie și doi de Masterat. Din clasa a noua lucrez profesoară de dans. Toate secretele profesionale le-am furat de la mama mea, Iulia Sandu. Decizia de a rămâne printre copii a venit firesc și asumat. Totuși, cred că degrabă voi ieși pe scenă și pe cont propriu, puteri sunt, timp, nu… nu-mi mai aparțin mie, ci copiilor creativi. După atâta gălăgie creativă, eu simt că fericirea personală are nevoie de liniște.
Da, există un bărbat în viața mea. El este nourașul meu care aduce pace, liniște și doar emoții frumoase. Vorbim despre tot, nu ne este urât niciodată. Pe mine mă interesează munca lui, el are răbdare să asculte poveștile mele. Când suntem împreună, totul prinde culoare. Emoțiile sunt vii, adevărate și sincere!
Fericirea unei femei vine din dragostea și grija pentru familia sa. Cred că fericirea familiei e fericirea femeii. Pe mine mă face fericită faptul că sunt sănătoasă, că am succes și că cei dragi sunt bine și îmi zâmbesc.
O frază care m-ar descrie? Poftă de viață!
Bârfe? În copilărie, de fiecare dată când mă întorceam de la concursuri internaționale cu trofee, eram luată în derâdere de colegii de clasă și sufeream mult. Cu timpul, am înțeles că e vorba de invidie. Acum, orice vorbă trece prin mine. Urăsc răutatea din oameni, aroganța, măștile false. Slavă Domnului, în jurul meu sunt puțini asemenea oameni. Am grijă să mă înconjor cu persoane de calitate.
Despre visul cel mare nu se vorbește, ca să nu-l sperii și să o ia la sănătoasa! Dar… eu știu că se va împlini!
Mă simt ca un pictor care desenează, apoi încet adaugă culori și transformă lucrarea…
***
Text: Eugenia Ion
Foto: Elisabeth Cujba-Zhiltsova
Muah: SPA by BERD’S
Concept: Diana Serejnicov Frunza
Locație: Capitoles Park
Lasă un răspuns