Are o forță creativă care nu încetează să surprindă. Într-un cuvânt Alla Donțu este Bestială. Nu întâmplător proiectul „Bestialla” se face mai bogat cu opt evenimente care îi poartă amprenta. Alla știe cum să creeze spectacole care lasă publicul fără cuvinte. Ea nu este doar regizor, ci și un abil psiholog, dirijor, polițist care se îngrijește asupra acurateței procesului de creație şi a tensiunilor psihoemoționale.
Funcția: Regizor
Data, anul, locul nașterii: 21.06.1979. or. Chișinău
Am să scriu odată o carte. Cred că se va întâmpla atunci când nu mă voi teme să mă despart de mine și tot ce-i al meu: trăiri, amintiri, senzații, cuvinte… Chiar dacă „pe limba mea port atâtea gusturi”, încă vreau să le savurez în taină, fără cititori, recenzii, critici, redactări, traduceri de sens, opinii, autografe, poze (în care zâmbesc de nevoie la întâlnirile cu cititorii).
Ce vreme săracă au unii încât recurg la furturi maniacale de trăiri străine! Mă gândesc că lectura atentă a viitoarei mele cărți (activitate a cititorilor pentru care voi fi desigur, recunoscătoare cum ar fi o sceptică politicoasă) nu va face altceva, decât să trezească interes sporit față de curiozitatea veșnică a cititorului: autoarea a trăit pe bune sau e doar plodul imaginației ei?
De aia nu-mi scriu romanele. Nu vreau o carte despre sacrificii, dar știu că pentru cauzele mari se cer plăți scumpe, mai ales prin sinceritate dacă e vorba de cărți sau filme, cântece sau spectacole. Probabil de asta, azi încă nu am adunate suficiente trăiri pe care le-aș sacrifica, le-aș întemnița fără milă într-o carte vie despre cum iubesc.
Nu sunt regizor de teatru, dar ador teatrul și expresia lui în toate dimensiunile sale. Nu sunt regizor de cinema, dar îmi place cinematografia și ades mă surprind implicată intens și absorbită de magia acestui domeniu. Simt muzica până la ultima notă, sunt strâns legată de ea, dar nu sunt muzician și nici nu mi-am dorit asta vreo dată. Nu sunt poet, scriitor, dar citesc și scriu cu plăcere fiecare gând care îmi pare viu și important.
În acest răstimp am făcut televiziune, radio, producție muzicală, producție video, spectacole de teatru, scurtmetraje, documentare, concerte, evenimente de lansare, campanii de promovare, comunicare, am fost în scenă niște ani și cu mare plăcere m-am retras în culisele ei. Însă dintre toate aceste destinații extrem de frumoase, locul unde mă găsești cu adevărat în apele mele este CONTROL ROOM-UL – pista de unde regizez proiecte, spectacole muzicale mari, care implică toate dimensiunile artei, la propriu.
Transcenderea talentului către spectator este în obligația și virtuozitatea mea, ca și regizor al scenei. Pentru a evita indiferența spectatorului și dizgrația lui, sunt obligată să am o viziune și cunoaștere largă asupra profesiei pe care vreau să o mânuiesc până la calificativul „O viziune BESTIALĂ!” Și da, recunosc că un regizor ca mine e nevoit, uneori, să fie o bestie a meseriei pentru a se bucura de calificativul spectatorului.
Depind de toți! Îmi asum că trebuie să simt harul și capacitatea reală a actorilor, interpreților, muzicienilor, artiștilor pe care îi am în distribuție, dar și a echipei din culisele procesului. Mi-au trebuit cam 25 de ani în domeniu ca să descopăr că regizorul care vreau să fiu este, în primul rând, un arhitect monstruos de pedant și disciplinat al ideii pe care o urmează.
Rochia mea roșie știe atâtea despre mine, câte eu aș prefera să le uit. Sunt colecționară de priviri și gânduri, de toate mărimile și greutățile. Le adun între falduri, ca-n morminte și le iubesc! Uneori, am chef să le scot la plimbare, exclusiv, la modul „pe` vers”. Pentru că, fără să-mi doresc prea mult, în poalele rochiei mele, ascund intrigi.
Ocupația mea oficială, conform codului muncii s-ar numi, regizor. A nu se înțelege că „regizoare”. (Mă enervează declinarea la feminin, acolo unde nu e cazul). Eu sunt dintre acelea care la feminin declin ocupația mea de mamă, fiică, soție. Cam atât…
Dacă tot sunt clasificată ca fiind o bestie, nu stau să contrazic pe nimeni. Bestia mea stoarce elegant din paharul cel plin. Pentru că bestia din mine nu se îmbătă din jumătăți de măsură. Așa că las rochia mea roșie să-mi acopere discret imperfecțiunile în așa mod, încât să creeze iluzia că femeia aceasta, trecută de 40, e „Bestialla”!
Coordonare: Zina Bivol, Foto: Arhiva personală
#regizor