Pe scenă trăiesc viețile altora, dar dincolo de lumina reflectoarelor își scriu propria poveste. Ana-Sia și Andrei, doi actori tineri legați prin teatru și printr-o iubire crescută printre roluri, repetiții și emoția premierelor, se pregătesc acum pentru cel mai important rol al vieții lor: acela de părinți. Cu sensibilitate și forță, cu emoții și visuri împărtășite, ei ne arată că dragostea poate fi, deopotrivă, și carieră și viață liniștită de familie.
Prima vedere
Andrei: Pe Ana-Sia am văzut-o prima dată când eu eram în anul I, iar ea încă nu era la Academie. Am văzut-o pe scena Teatrului Geneza ART și m-am gândit: „Ce frumoasă e actrița aceasta!”. Mai târziu, ne-am întâlnit la Academie, am aflat că abia intrase la facultate și, în scurt timp, am devenit colegi.
Ana-Sia: A fost prea simplu probabil ca să realizez la momentul acela că va fi una dintre cele mai importante persoane din viața mea. Îmi amintesc ca prin ceață o zi obișnuită de vară, în fața liceului Gheorghe Asachi, pe o bancă de lemn semicirculară (acolo de obicei obișnuiam să petrecem serile călduroase) într-un cerc de oameni de la Facultatea de Arte, vorbind despre admiterea la actorie. Ce am remarcat la el – părul creț și genele lungi.
Primul „te iubesc”
Andrei: „Te iubesc” presupune, înainte de toate, o responsabilitate și un respect pentru tine, dar și pentru persoana de lângă tine. Nu am spus niciodată „te iubesc” din politețe sau doar de dragul de a-l spune. Eu am fost primul care am făcut acest pas, cu un „te iubesc” șoptit, ferm, asumat și sincer. Atunci când am auzit același răspuns, a fost cel mai frumos cadou pentru începutul poveștii noastre. Totul a venit la timpul și locul potrivit, urmat de replica mea: „Mă amețești”.
Ana-Sia: El mi-a spus primul aceste două cuvinte. Voiam să le aud. În șoaptă. Eu i-am scris cu degetul în palmă.
Ce nu se uită…
Andrei: În general, aș retrăi foarte multe momente din povestea noastră, fără a schimba nimic. Totuși, cel mai mult aș retrăi ziua în care am cerut-o pe Ana-Sia în căsătorie. Atunci am trăit clipe de neuitat, am trecut prin toate stările posibile și am avut o experiență unică, pentru că în acea zi am primit un DA de la ea.
Ana-Sia: Primul sărut, pe câmp, întinși pe iarba verde de la Conacul lui Pommer. El a făcut aproape 300km până la Țaul, pur și simplu, să mă vadă. Iar eu mi-am îmbrăcat rochia mămucii din dulapul ei de fată mare. Am vorbit ore întregi, până când s-a lăsat întunericul. Tata Mihai (tatăl lui) îl aștepta tot acest timp cuminte în mașină, iar pe mine mama – la poartă. În ziua aceea am înțeles…
Un film despre voi
Andrei: Este greu de vorbit despre un scenariu sau o lucrare regizorală, pentru că dacă am face un film împreună, cel mai probabil am lucra în doi la ambele aspecte. Procesul ar fi destul de complex, pentru că ambii avem idei și imagini diferite. Dar dacă scopul este comun, atunci unul dintre noi va ceda spre binele filmului. Suntem o echipă și, astfel, e mult mai ușor să atingem obiectivele.
Ana-Sia: Mi-ar plăcea să văd scenariul lui. Din perspectiva lui. De regizat, cu siguranță l-aș regiza eu (râde).
Viitori părinți
Andrei: În tot acest timp am trecut prin stări diferite. Au fost perioade în care credeam că am conștientizat anumite lucruri, dar îmi dădeam seama apoi că, de fapt, încă nu ajunsesem la acea înțelegere absolută. Faptul că voi fi tătic mă emoționează și mă face foarte fericit. Sunt sigur că totul va fi bine. Am emoții pentru Sia și încerc mereu să fiu alături de ea, să o susțin și să o încurajez. Vreau să fiu de folos cu absolut tot ce pot, pentru ea și pentru viitorul nostru bebeluș.
Ana-Sia: Când te încearcă un amalgam de emoții în fiecare oră, e greu să înșiri pe foaie ceea ce simți cu adevărat. Un lucru sunt sigură. Am alături omul potrivit. Andrei va fi un tată minunat, plin de iubire și de angajament. Eu mă voi strădui să fiu acea mamă de care va avea nevoie copilul meu.
Andrei: Apariția unui nou membru în familie, cu siguranță, va aduce schimbări. „Maturizare” este cuvântul potrivit. În relația noastră va rămâne aceeași dragoste și aceeași înțelegere, pe care le vom transmite copilului. Credem că un copil învață din exemple, iar părinții sunt primul și cel mai important exemplu.
Ana-Sia: Ne va maturiza. Ambii am rămas a fi încă acei adolescenți frivoli ba chiar uneori copii care vor să cunoască lumea, emoțiile și libertatea. Acum vom fi copii toți trei. Doar cu mai multă responsabilitate și nebunie – noi doi.
Gesturi romantice
Andrei: Ambii avem momente în care suntem romantici, dar în feluri diferite. Ne place mult perioada clasică și, uneori, ne imaginăm într-un film medieval, ca prinț și prințesă. Am făcut multe gesturi frumoase pentru ea, dar încerc ca fiecare zi să fie, pe cât posibil, una romantică. Chiar și un mic dejun pregătit cu drag este un moment semnificativ – îmi place ca Ana-Sia să se trezească cu zâmbetul pe buze și să înceapă ziua cu dreptul.
Ana-Sia: Eu sunt mai romantică prin stările pe care le las să ardă. El e romantic prin diminețile în care îmi înlocuiește soarele. Nopțile lungi, vorbite până în zori sunt romantice. Când tăcem… e mai mult decât. Când ne înțelegem din priviri. Când plâng ca un copil, iar el mă cuprinde fără aer. Când el vrea să renunțe, iar eu îl motivez să continue. Când eu mă simt mică, iar el mă vede mare. Când ne certăm, dar ne ascultăm unul pe altul. Când eu vreau sa fie totul calculat, iar el ia decizii spontane. Când am rămas tot mai puțini la masă, dar am rămas în doi. Când nu ascultăm ce zice lumea. Când realizăm că vom fi trei. Care este cel mai romantic gest pe care i l-am făcut lui Andrei?… Alegerile potrivite, la momentul potrivit.
În trei cuvinte
Andrei: Ana-Sia este colega mea, prietena mea și iubita mea. Este inteligentă, atentă, responsabilă și dedicată.
Ana-Sia: Leu. Munte. Pace.
Nervi, tensiune, defecte
Andrei: Nu pot spune că mă enervează ceva anume la ea. Totuși, uneori mă deranjează când rutina ne distanțează și comunicăm mai puțin. Dar e bine că există mereu deschidere între noi, iar asta ne ajută să ieșim din astfel de stări.
Totul depinde de circumstanțe. Eu sunt o persoană mai spontană și mai visătoare, pe când soția mea este mai analitică. De multe ori, învăț de la ea să fiu mai realist și mai pragmatic.
Ana-Sia: Nu există perfecțiune. Totul își are cusurul său. Ceea ce e mai important este să tinzi să fii mai bun ca ieri. Uneori îl cert pentru că e prea bun cu unii oameni. Nu vreau ca sufletul lui să fie rănit de cineva căruia nu-i pasă. În general trăim într-un secol în care umanitatea oscilează. Nu știi cum să te comporți… Rămânem a fi noi… dar cu precauție.
Ultimul cuvânt
Andrei: Cred că ultimul cuvânt poate fi, de fapt, și primul – cel care deschide o situație sau de la care se iau decizii, fie pe moment, fie de durată.
Ana-Sia: Luăm deciziile după ce le analizăm împreună. Ambii dorim ca deciziile luate să fie raționale.
Cel mai frumos cadou
Andrei: Cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost atunci când mi-a spus „te iubesc” și, mai recent, vestea că vom deveni părinți. Acestea sunt cele mai frumoase daruri pe care le poate primi un bărbat. Lucrurile materiale se devalorizează, dar acestea rămân pentru totdeauna – sunt esența umanității și a dragostei.
Ana-Sia: O inimă sub inima mea.
Pe scenă
Andrei: Atunci când lucrăm la un proiect, trăim o perioadă aparte. Serile sunt ocupate cu discuții lungi despre proces, personaje, vizionări și dezbateri pe diverse teme. Tocmai aceste discuții ne-au unit, pentru că ele au fost punctul de pornire al relației noastre. Putem spune că profesia pe care am ales-o ne-a adus împreună.
Ana-Sia: Suntem doi oameni profesioniști. Cu cerințe, cu ambiții. Nu există gelozie. Iubiți suntem acasă, uneori în pauze când apare grija – dacă ai mâncat ceva. În procesul de lucru, fiecare își duce soarta. Suntem critici unul față de altul. Dar constructiv.
Peste 10 ani
Andrei: Uneori e bine să lași timpul să curgă firesc și să te bucuri de prezent, de momentul de aici și acum. Dar, în același timp, e important să ai scopuri bine stabilite pentru viitor. Ne vedem în continuare alături de echipa Teatrului Geneza ART, care face parte din familia noastră și împreună cu care vrem să aducem un plus de valoare culturii din țară. Totodată, ne imaginăm viitorul cu fetița noastră, care ne va bucura zilnic cu copilăria ei și care ne va ajuta să rămânem tineri alături de ea.
Ana-Sia: Important să creștem cu iubire ce avem acum. Ce va fi mâine, urmează.
Interviu de Eugenia Ion
Foto: Mihail Turculeț