Având o istorie de șapte secole, supraviețuind vitregiilor a peste 30 de războaie, asedii și incendii devastatoare, orașul Lviv a renăscut de fiecare dată pentru a fi parcă mai frumos și mai trainic decât înainte, asemenea unei păsări legendare.
Vă invit într-o călătorie fotografică prin ulicioarele Lvivului, printre clădiri ai căror proprietari, pe vremuri, invitau arhitecți din Europa pentru a crea adevărate bijuterii arhitectonice. Iar cuvintele legendă, ciocolată și cafenea aici, în Lviv, pot fi considerate sinonime, toate merg mână în mână pentru a crea o atmosferă unică a acestui oraș.
Excursia pietonală începe în fața Teatrului de Operă, pe Bulevardul Svobody, o clădire impunătoare care datează încă din anul 1897. Cică arhitectul a ales un loc mlăștinos pentru a construi teatrul și, în primul an, după ce a fost finisat, s-a înfundat cu pământ vreo 50 de cm. Arhitectul Zygmunt Gorgolewski n-a putut face față situației și a murit, sărmanul, de supărare; nu știa el că teatrul lui va sta mândru peste o sută de ani. Și mai stă.
Mai departe mergem în inima târgului de odinioară, piața Ploshcha Rynok, acolo unde fierbe adevărata viață lioveană, acolo unde mustește istoria și fiecare clădire are atâtea legende de spus, că îţi trebuie o săptămână să stai prin Lviv ca să le cunoști cu adevărat.
Din 1387 până în 1772, Lviv face parte din Rzeczpospolita. De aici se trage toată cultura poloneză a orașului. Și, când vorbim de cultură, ne referim la influențe în religie, la arhitectura bisericilor, la arhitectura caselor, la gastronomia și la influența lingvistică. Din 1772 până în 1918, Lviv a făcut parte din Imperiul Austriac, mai apoi, din cel austro-ungar. Austriecii au adus adevărata civilizație vieneză în oraș. Cafeaua, tramvaiul, reorganizarea urbană, școlile, reorganizarea bisericească și câte și mai câte noutăți pentru localnici.
Organizarea pieței Rynok a fost gândită încă de pe timpul regelui polonez Kazimierz III. Adevăratele povești, de fapt, sunt în clădirile de pe margine, care, pe vremuri, au aparținut celor mai bogați oameni din oraș. Curios e faptul că îți dădeai seama de bogăția omului după numărul de ferestre pe care le avea fațada casei. Dacă erau trei ferestre, atunci omul era foarte bogat, iar dacă patru ferestre, atunci era vorba de bogății de neimaginat pentru acele vremuri. În una din aceste case am intrat și noi. Atrăgătoare este casa neagră în stil renascentist, care datează încă din anii 1588. E deosebită prin faptul că i s-a oxidat vopseaua și așa a ajuns să fie singura casă neagră din oraș.
Tot în această piață veți da de o cafenea absolut inedită. Cafeneaua are o mulțime de holuri și subsoluri, de unde cică se extrage din pământ cafeaua. Evident că totul este gândit drept o glumă. Apropo de subsoluri, o mulțime de cafenele și restaurante au amenajate săli inclusiv prin subsoluri și tuneluri. Tunelurile au fost săpate în timpul diverselor războaie. Acum, în aceste galerii subterane sunt amenajate restaurante tematice.
La Muzeul Farmaciei din Ploshcha Rynok am văzut cum se preparau infuzii și leacuri de sute de ani, o altă tradiție respectată cu sfințenie în oraș.
E grea misiunea să povestești despre Lviv, combinația de culturi și de obiceiuri locale te bulversează, nemaivorbind de mulțimea de biserici, greco-catolice și catolice. (Probabil, doar la Roma mai vezi atâtea lăcaşuri amplasate unul lângă altul.) Interiorul lor este de nedescris, așa că e de-a dreptul dificil să descrii cât de bogat și divers sunt decorate toate lăcașurile.
Impresionantă este pictura murală din Biserica Armenească: trei călugări care duc sicriul unui episcop. Unul din spate are fața acoperită cu negru, semn că el e trecutul, călugărul din mijloc se uită în spate, adică, la trecut, semn că prezentul, de fapt, nu există, și călugărul din față, care are ochii închiși, semn că el e viitorul necunoscut. Atât de profund e mesajul, că tocmai m-au trecut fiorii uitându-mă la pictură.
Biserica Iezuită, la fel, impresionează prin poveștile sale. Cică, atunci când populația locală era tentată să adere la protestantism, au venit în oraș iezuiții să o învețe minte. Deși foloseau metode mai puțin creștinești, era de bun augur faptul că au deschis o școală care era gratuită pentru toți băieții indiferent de religie. Și așa au intors gloata înapoi spre catolicism. În zilele noastre, biserica este de confesiune greco-catolică.
Catedrala Dominicană este, probabil, cea mai vizibilă din oraș, un dom măreț care se vede din toate părțile. E o biserică catolică ce datează încă din anii 1300. În timpurile sovietice, a găzduit Muzeul Ateismului. Acum, pe lângă biserică este Muzeul Istoriei Religiilor. De la o extremă la alta.
Excursia s-a terminat la Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, cunoscută de mulți ca Biserica Valahă. Ce-i drept, ghidul n-a spus nimic că pe timpuri această biserică a fost finanțată de Alexandru Lăupușneanul. Ce mică-i lumea!
Cam așa arată o escapadă de o zi în Lviv, plină de emoții și impresii. O escapadă pe alocuri obositoare, dar oboseala se uită repede, în schimb te uiți la poze și te bucuri că ai avut ocazia să vezi cu ochii tăi toate aceste frumuseți.
Text: Viorica Ataman