Alex Calancea
PRODUCĂTOR, ARANJOR,
COMPOZITOR, BAS CHITARIST
Născut pe 4 ianuarie 1977, movileni, glodeni
Studii: AMTAP
„Voievod”, una dintre cele mai ample inițiative culturale, semnată Alex Calancea și produsă împreună cu Media Show Grup, a atras mii de spectatori și a fost declarat un eveniment fără precedent pe scena națională. Este o epopee artistică despre identitate, credință, destin și întoarcere la rădăcini. Proiectul a depășit scena live și a fost lansat pe YouTube, fiind proiectat în cadrul festivalurilor internaționale de film și istorie.
De-o vreme sunt mereu pe drumuri, iar multe idei vin tocmai acolo, pe drum. Dar nu pot spune că aceasta a fost doar o idee. A fost mai degrabă o viziune – una complexă, a întregii lucrări. S-a întâmplat cu doi ani și ceva în urmă, pe drumul Chișinău–București. Eram în mașină, mai aveam cam 200 km până la București, când mi-a apărut această imagine a unei lucrări de mare anvergură, neapărat coregrafice și simfonice. Și asta se întâmpla încă înainte de fuziunea cu Baletul Național „Joc” și cu Orchestra Simfonică.
Nu aș putea spune precis cât timp am lucrat, pentru că totul s-a așezat în timp, ca un fel de puzzle. Cel mai complicat, pentru mine, nu a fost muzica, ci versul. Voiam ca totul să aibă o respirație aproape shakespeariană, dar, în același timp, să fie desenat prin muzică și dans și să rămână neapărat de-al nostru, cu miros de prispă și de vremuri frumoase, dar și mai puțin frumoase, prin care a trecut neamul nostru drag.
Simțeam că lucrarea aceasta trebuie să aibă neapărat și dimensiune coregrafică. De aceea am căutat prima conexiune cu Baletul Național „Joc”. O legătură foarte bună am avut cu Dumitru Bălțătescu, cel care este și creatorul dansurilor, iar această întâlnire s-a întâmplat în cadrul spectacolului „Poveste de Iarnă”, pe care îl făceam împreună cu Media Show Group. Tot cu ei am lucrat și la rock-opera coregrafică „Voievod”, în ceea ce ține de logistică, scenă, lumini și filmare.
Îmi amintesc foarte clar: după acel drum Chișinău–București, a doua zi, când am ajuns la București, am scris prima piesă. De acolo a început să se lege totul. Primele piese au fost „La Răscruce” și „Voievod – Icoana Neamului”. Ideea era clară: la răscruce de timpuri se întâmplă cele mai mari evenimente din istoria noastră. Apoi a început fuziunea cu Baletul Național „Joc”, iar mai târziu, într-un alt proiect, am făcut și fuziunea cu Orchestra Simfonică, pentru a înțelege cum sună Lupii într-o formulă simfonică. La unele spectacole am încercat diferite fragmente și lucrări, iar toate acestea s-au adunat treptat, ca într-un puzzle. Și abia în ultima jumătate de an am făcut legătura dintre toți artiștii. Pentru că, pe lângă Baletul Național „Joc”, au fost mereu alături Surorile Osoianu, GUZ, Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naționale, dirijor Mihail Agafița și Corul „Moldova”. Astfel s-a legat, pas cu pas, întreaga lucrare „Voievod”.
Pe scenă au fost implicați peste 200 de artiști, iar în spatele scenei au fost mulți voluntari, echipa tehnică, costumierii și toți cei care au făcut posibil acest spectacol. În total, vorbim, cred eu, de aproape 300 de oameni care au contribuit la realizarea acestei lucrări.
Am simțit foarte clar reacția publicului. Am simțit fiorul celor care au fost în sală și al celor care au urmărit spectacolul la micile ecrane. În această lucrare se întâlnesc mai multe arte: dansul, muzica simfonică, muzica rock, muzica de inspirație folclorică, istoria și mitul. Sunt lucruri care, de fapt, definesc ceea ce avem noi mai valoros ca neam. Toate acestea sunt adunate și puse împreună într-o singură poveste scenică. De aceea cred că „Voievod” este o lucrare foarte importantă și, fără îndoială, una dintre lucrările de vârf pe care le-am realizat până acum. Sincer, nu m-am gândit vreodată că aș putea ajunge să construiesc o lucrare de o asemenea amploare. Nu am o pregătire clasică foarte profundă, dar mereu m-am bazat pe ceea ce simt că am dezvoltat cel mai mult în mine – instinctul.
Interviu: Ileana Rusu, Foto: arhiva Lupii