
Învățământ primar
Director adjunct pentru instruire la Gimnaziul Racovăț, r-nul Soroca
Învățătoare
Natalia Borozan
27 de ani de activitate
Interviu de Mihaela Tarlapan
În clasa Nataliei Borozan, învățarea se construiește pas cu pas, în funcție de ritmul fiecărui copil. De 27 de ani, lucrează cu generații diferite, păstrând aceeași grijă pentru înțelegere și pentru relația care se creează în timp. Lecțiile se nasc din dialog, din adaptare și din capacitatea de a observa ce are nevoie fiecare elev. Astăzi, duce această perspectivă și în rolul de director adjunct, unde susține o cultură a ascultării și a responsabilității.

În cei circa 27 de ani de activitate, ați lucrat cu generații diferite de elevi. Ce schimbare majoră vedeți la copiii de azi și cum v-ați adaptat stilul?
După 27 de ani de activitate, sigur am prins transformări pe care puțini le pot vedea atât de clar. Dacă ar fi să sintetizez o schimbare majoră la copiii de azi, aceasta ar fi modul în care procesează informația. Copiii din prezent cresc într-un mediu digital, rapid, vizual și interactiv. Sunt mai deschiși, mai curioși, pun întrebări și au mai mult curaj să-și exprime opiniile, răspund foarte bine la empatie, încurajare și sentimentul că sunt ascultați. Au nevoie de reguli simple, rutină și repere clare în clasă. Nu cred că elevii de azi sunt „mai slabi” sau „mai dificili”, ci diferiți. Iar cheia nu este să schimbăm totul, ci să îmbinăm experiența cu metode adaptate realității lor. Pun accent pe competențe, nu doar pe memorare. Mai mult „De ce?” și „Cum aplicăm?”, mai puțin „Repetă exact.”
Coordonați activități și proiecte în școală. Cum arată o zi în care trebuie să fiți și profesor, și lider?
Cred în forța bunătății ca una dintre marile puteri ale omului de a-l iubi pe aproapele. Gândesc pozitiv, fac recurs la comportamentul părinților care m-au învățat că numai în starea de bine poate înflori dragostea și omenia. Ocolesc pe cât e posibil situațiile emoționale. Caut transfer pozitiv și pentru aceasta, îmi aleg cu grijă interlocutorii, pe care îi ascult pentru a mă face auzită. Două roluri care nu se contrazic, ci se întrepătrund, ca două fire din aceeași țesătură. Ca învățător, încep lecția cu răbdare, știind că fiecare copil vine cu propriul ritm, propriile întrebări și temeri. Nu predau doar conținut – modelez curajul de a întreba, de a greși, de a încerca din nou. În privirea lor caut înțelegerea, dar și scânteia aceea care spune: „Am înțeles singur.” Ca director adjunct îmi ascult echipa cu atenție, încurajez inițiativa, vorbesc asertiv, dar solicit să fiu ascultată și înțeleasă. Consider un lucru firesc să ascult opiniile și vocile tuturor – profesori, elevi, părinți.
Educația incluzivă este o realitate în clasa dvs. Cum reușiți să integrați copii cu nevoi diferite fără să încetiniți ritmul celorlalți?
Încerc să găsesc cele mai bune metode de predare, învățare și evaluare. Ei nu trebuie marginalizați în niciun fel, nu trebuie „uitați”. Astfel, proiectez conținuturile individualizat și diferențiat, încât să poată fi înțelese de către elevi. Adaptez conținuturile, având în vedere atât aspectul cantitativ, cât și aspectul calitativ. Adaptez procesul de evaluare, având ca finalitate dezvoltarea unor capacități individuale ce se pot exprima prin diverse proiecte și produse (scrise, orale, vizuale, kinestezice). Pun accent pe abordarea pozitivă a comportamentului copiilor: evitarea discriminărilor, a etichetării. Rolul învățătorului este de a identifica stilul eficient, care se potrivește cel mai bine elevului și să îl sprijine să îl utilizeze. Munca didactică trebuie să pună în centru copilul, nu problema acestuia.
Când ați simțit prima dată că metoda clasică nu mai funcționează și trebuie să schimbați abordarea?
În ultimii ani am simțit că schimbarea abordării la clasă este imperativă, deoarece metodele clasice nu mai rezonează cu generația digitală. Este necesară trecerea la învățarea activă, folosind învățarea bazată pe investigație și instrumente digitale, precum și metoda clasei inversate (elevii studiază materialul nou acasă: videouri, lecturi, iar timpul de la oră este dedicat aplicațiilor practice, dezbaterilor și rezolvării problemelor) pentru a stimula motivația și gândirea critică a elevilor.
Folosiți mult instrumente digitale. Care este un exemplu concret în care tehnologia a schimbat complet modul în care un copil a învățat?
Integrarea aplicațiilor interactive în procesul de predare – învățare – evaluare a devenit o prioritate în educație, deoarece acestea facilitează procesele de prezentare a informației, de procesarea acesteia de către elev, de construire a cunoașterii. A fost o lecție de limbă și literatură română în care am început diferit. În loc să deschid manualul, am proiectat o secvență video despre copilăria lui Ion Creangă, inspirată din „Amintiri din copilărie”. Copilul care, de obicei, reținea greu informația din text, a putut povesti cine a fost Ion Creangă. Tehnologia nu a fost un scop în sine, ci o punte.
Ați coordonat proiecte precum JOBOTECA. Ce ați învățat din lucrul cu elevii în afara lecțiilor clasice?
Educația antreprenorială este o formă de educație integrată, iar pentru a rezolva probleme de afaceri elevii au folosit cunoștințe din toate ariile curriculare: lingvistică, matematică, arte. Realizarea educației antreprenoriale le-a permis elevilor să-și formeze o viziune despre evenimentele sociale, economice în comunitate, școală, familie. I-a făcut pe elevi să devină mai atenți, să utilizeze mai eficient resursele disponibile.
Dacă ar fi să schimbați un singur lucru în modul în care se face azi școala primară, care ar fi și de ce?
Un singur lucru, dar esențial: să dăm timp învățării să se întâmple cu adevărat. Pentru că în clasele primare se pune temelia. Iar o temelie nu se construiește repede, ci temeinic.
Doamna Natalia știe să formeze oameni și să pună accentele corect. Este un pedagog inovator, receptiv la nou și promotor al inovației. Nu încetează să educe, se dezvoltă și se autodepășește constant. Pune suflet în tot ce face, este un sprijin pentru elevi și părinți și un profesor care inspiră prin muncă, implicare și deschidere.




Lasă un răspuns