Învățământ primar
Liceul Moldo-Finlandez,
IQ Academy din mun. Chișinău
Învățătoare și psihopedagog
Irina Cebotari
17 ani de activitate
Interviu de Corina-Maria Dreagla
Irina Cebotari construiește educația prin relație, echilibru și sens. Învățător și psihopedagog, modelează un spațiu în care copilul este înțeles, ghidat și susținut să crească în propriul ritm. Din experiența directă cu incluziunea a luat naștere IQ Academy — un loc în care fiecare copil este privit prin potențialul său real. Calmă și așezată, creează un mediu în care încrederea se construiește firesc, iar învățarea devine experiență trăită. Momentul decisiv a venit atunci când a reușit să integreze un copil cu nevoi speciale. Atunci a înțeles direcția clară a profesiei sale: să vadă, să susțină și să formeze oameni.
În decursul activității profesionale, v-ați perindat prin mai multe ramuri ale pedagogiei. Cum au fost aceste treceri?
Parcursul meu profesional a început la cea mai sensibilă etapă a dezvoltării umane, în cadrul unei grădinițe de stat, lucrând cu grupa de creșă. Am evoluat treptat, parcurgând toate nivelurile preșcolare. Formarea mea inițială este în domeniul istoriei, studiile fiind realizate la USM. Ulterior, am urmat recalificarea în psihopedagogie preșcolară și psihopedagogie specială, din dorința de a înțelege mai profund copilul și de a sprijini copiii cu nevoi speciale. Această etapă a condus la inițierea centrului de dezvoltare IQ Academy – un spațiu dedicat incluziunii, dezvoltării și valorificării fiecărui copil. Prin muncă și perseverență, am realizat ulterior recalificarea în învățământ primar.
Cum construiți o relație de încredere cu elevii dvs.?
Relația cu elevii mei se bazează pe un echilibru între afecțiune și structură. Le ofer apropiere, siguranță și acceptare, dar și limite clare. Îi privesc cu grijă, asemenea unui părinte, și le respect opinia. Corectarea comportamentelor există, dar este realizată cu calm, claritate și scop educativ, nu punitiv.
Cum gestionați situațiile dificile sau de conflict dintre elevi?
Privesc conflictul nu ca pe o problemă, ci ca pe un proces necesar în dezvoltarea copilului. Conflictul este, de fapt, un semnal, el indică existența unei nevoi, a unei emoții sau a unei dificultăți de exprimare. Din perspectivă psihologică, nu intervin doar pentru a opri situația, ci pentru a înțelege cauza. Îi ghidez pe copii să identifice ce au simțit, de ce au reacționat astfel și ce ar fi putut face diferit. Nu ofer soluții impuse, ci creez cadrul în care copiii să descopere singuri soluțiile. În acest mod, conflictul devine un instrument educativ valoros, prin care se formează abilități esențiale pentru viață: comunicarea, autocontrolul și respectul reciproc.
Ce metode de predare le considerați cele mai eficiente pentru clasele primare?
Metodele experiențiale sunt cele mai eficiente, deoarece transformă copilul dintr-un simplu receptor de informație într-un participant activ al procesului de învățare. Învățarea autentică are loc atunci când copilul trăiește, experimentează și aplică. De aceea, integrez frecvent situații reale în activitatea didactică. Un exemplu relevant este utilizarea contextului de magazin în lecțiile de matematică – copiii simulează cumpărături, calculează sume, gestionează un buget, compară prețuri și iau decizii.
Jocurile logice ocupă un loc esențial în dezvoltarea copilului, deoarece contribuie direct la formarea structurii gândirii. Îmi place să le explic copiilor și părinților printr-o comparație simplă: așa cum exercițiile fizice dezvoltă musculatura, jocurile logice dezvoltă „mușchii” creierului. Dacă un copil este antrenat constant prin provocări cognitive, gândirea lui devine mai flexibilă, mai rapidă și mai organizată.
Care este misiunea IQ Academy?
Ideea înființării IQ Academy nu a apărut ca un plan, ci ca o nevoie profundă, trăită în practică. Totul a început în momentul în care am reușit să sprijin un copil cu nevoi speciale să se integreze într-o școală obișnuită și să obțină rezultate frumoase. A fost nevoie de răbdare, consecvență, înțelegere și, mai ales, de credința că acel copil poate. Acea experiență a schimbat perspectiva mea asupra educației. Am înțeles că limitele nu sunt, de cele mai multe ori, ale copiilor, ci ale sistemelor sau ale modului în care alegem să-i privim. Din acest punct a luat naștere IQ Academy – ca un spațiu în care copiii să nu fie etichetați, comparați sau limitați, ci acceptați și ghidați în funcție de potențialul lor real. Cred cu tărie că fiecare copil poate reuși atunci când este înțeles corect și susținut cu răbdare.
Trăim în era digitalizării. Acest fenomen a venit ca un ajutor pentru generația tânără sau are și multe efecte negative?
Digitalizarea reprezintă, fără îndoială, un instrument valoros al epocii în care trăim. Ea oferă acces rapid la informație, diversifică metodele de învățare și poate susține dezvoltarea competențelor moderne. Totuși, din perspectivă psihopedagogică, acest fenomen necesită o abordare conștientă și responsabilă. Copiii nu dispun încă de mecanismele interne necesare pentru autocontrol, selecția informației sau gestionarea timpului petrecut în mediul digital. Ei nu pot face diferența între conținut util și conținut nociv și, de cele mai multe ori, nu știu când să se oprească. În acest context, rolul adultului devine esențial. Părinții și educatorii trebuie să stabilească limite clare, să monitorizeze conținutul și să ofere alternative reale de dezvoltare. Consider că, în primii ani de viață, expunerea la gadgeturi ar trebui limitată sau chiar evitată, pentru a permite dezvoltarea naturală a atenției, a limbajului și a relaționării. Copilul are nevoie de interacțiune umană, de joc real, de experiențe directe – acestea sunt baza unei dezvoltări sănătoase.
Doamna Irina nu este doar un profesor care le reușește pe toate, are patru facultăți absolvite și, pe lângă profesor, mai activează în centrul IQ Academy, contribuind la pregătirea copiilor și susținerea lor în anul școlar. Este o doamnă integră și iubitoare, emană căldură, dar și putere de a fi urmată și ascultată. Promovează ideea că fiecare copil are un potențial uriaș, iar rolul profesorului este să-i „aprindă” curiozitatea. Calmă, așezată, lângă ea timpul se oprește în loc, iar fiecare lecție începe cu o rugăciune.