Dincolo de pedichiură
Frumusețe și sănătate
stilio.md
Aurica Țaranovscaia
Podolog, instructor și fondatoare PodoEstetica Beauty Studio
Podologia este încă un domeniu tânăr în Republica Moldova, dar tot mai necesar într-o societate care începe să înțeleagă că grija față de picioare nu ține doar de estetică, ci de sănătate, confort și calitatea vieții. Aurica Țaranovscaia se numără printre primele specialiste care au adus această profesie mai aproape de oameni, transformând-o, în peste 15 ani de activitate, dintr-o pasiune descoperită la un seminar într-o misiune profesională. A studiat în Rusia, Ucraina, Turcia, Germania și Spania, a învățat să privească fiecare caz dincolo de simptom și a format, la rândul ei, specialiști care duc mai departe standardele podologiei moderne.
Sunteți una dintre primele specialiste în podologie din Republica Moldova. Cum ați descoperit această profesie într-o perioadă în care era aproape necunoscută la noi?
Totul a început într-o perioadă în care despre podologie aproape că nu se vorbea în Republica Moldova. Pentru prima dată am mers la un seminar organizat aici, la noi, susținut de un mentor din Ucraina. Atunci am descoperit ce înseamnă cu adevărat podologia și cât de complex este acest domeniu, m-am îndrăgostit de podologie.
Eu veneam deja din domeniul esteticii, dar când am început să primesc clienți cu diferite probleme ale picioarelor, mai ales cu unghii încarnate, am simțit că vreau să merg mai departe, să învăț mai mult și să pot ajuta cu adevărat oamenii. Cred că atunci am realizat că, într-o anumită măsură, îmi îndeplinesc un vis din copilărie. Nu am devenit medic chirurg, dar am devenit podolog – un specialist care, zi de zi, ajută oamenii să scape de durere și, de multe ori, să evite intervențiile chirurgicale.
Iar cea mai mare confirmare pentru mine este recunoștința oamenilor.
În cei peste 15 ani de activitate, cum s-a schimbat percepția oamenilor asupra sănătății picioarelor?
S-a schimbat mult și mă bucur sincer să văd această evoluție. Dacă înainte oamenii se adresau doar atunci când durerea devenea greu de suportat, astăzi tot mai mulți înțeleg că sănătatea picioarelor este importantă și că prevenția contează. Observ că oamenii au început să fie mai atenți la semnalele corpului și nu mai consideră normal să trăiască ani de zile cu disconfort sau durere.
Un lucru pe care îl observ în mod special în ultimii ani este schimbarea de atitudine în rândul bărbaților. Dacă înainte mulți considerau că îngrijirea picioarelor este doar pentru femei, astăzi lucrurile s-au schimbat mult.
Mulți încă asociază podologia exclusiv cu pedichiura. Care este, de fapt, diferența și ce ar trebui să știe publicul despre acest domeniu?
Eu mereu explic foarte simplu: dacă pedichiura estetică este despre frumusețe și îngrijire, podologia este despre sănătatea piciorului și rezolvarea problemelor care apar. Podologul nu se ocupă doar de aspectul estetic. Noi lucrăm cu situații care provoacă durere și disconfort – unghii încarnate, deformate, hiperkeratoze, fisuri, diferite modificări ale pielii și unghiilor sau alte probleme care afectează confortul zilnic al omului. Dar este foarte important să înțelegem un lucru: podologul nu lucrează niciodată de unul singur. Podologia este muncă de echipă. Noi colaborăm și ne consultăm permanent cu medici din diferite specialități – endocrinologi, dermatologi, chirurgi, ortopezi, traumatologi – pentru că nu toate problemele pot fi rezolvate doar în cabinetul podologic.
Ce practici sau standarde europene ați reușit să aduceți și să implementați în activitatea dumneavoastră din Republica Moldova?
Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care am încercat să le aduc în activitatea mea este abordarea corectă și responsabilă față de pacient. În multe dintre țările unde am studiat am înțeles că nu este suficient doar să rezolvi problema vizibilă, ci trebuie să înțelegi cauza și să lucrezi preventiv.
Am implementat foarte mult partea de consultație și analiză individuală a fiecărui caz. Pentru mine este important să înțeleg nu doar ce problemă are omul, dar de unde a pornit – stilul de mers, biomecanica, încălțămintea, obiceiurile zilnice, istoricul și alte detalii care pot influența apariția problemei.
Un aspect pe care îl consider foarte important și pe care încerc să îl explic tot mai des pacienților este alegerea corectă a încălțămintei și chiar a șosetelor. Un alt lucru foarte important sunt standardele de siguranță, sterilizare și igienă. Consider că acestea trebuie să fie la un nivel foarte înalt și nu trebuie niciodată făcute compromisuri când vine vorba despre sănătatea pacientului. Totodată, am implementat ideea de lucru în echipă cu medicii de specialitate. Podologul nu trebuie să lucreze izolat. Și poate unul dintre cele mai importante lucruri pe care încerc să îl transmit atât pacienților, cât și elevilor mei, este prevenția.
Eu mereu spun că piciorul ne poartă toată viața. Dacă începem să avem grijă de el din timp, putem preveni foarte multe probleme.
La un moment dat ați decis să transmiteți mai departe cunoștințele acumulate. Ce v-a determinat să deveniți trainer?
În perioada anilor 2010 lucram într-un salon ca specialist în manichiură și pedichiură estetică. Salonul avea și partea de instruire, exista instructor pentru cursuri, iar eu activam pur și simplu ca meșter. La un moment dat se formase deja o grupă pentru cursul de pedichiură, iar cu doar o zi înainte de începerea cursului, doamna instructor și-a dat demisia. Îmi amintesc și acum – directoarea a venit la mine și mi-a spus foarte simplu: „Nu mă interesează nimic, tu cunoști specialitatea, mâine duci grupa.” Pentru mine a fost un șoc total. Nu aveam experiență de predare și sincer, cred că aceea a fost una dintre cele mai scurte lecții din viața mea. În două ore am spus practic tot ce știam la acel moment. Desigur, partea practică a fost bună, elevii au rămas mulțumiți, dar eu am plecat acasă cu un sentiment foarte puternic: eu trebuie să știu mult mai mult.
Probabil anume atunci a început adevărata mea aprofundare profesională. Am început să studiez continuu, să merg la formări, perfecționări, uneori câte 3–4 cursuri pe an.
Dar dacă am învățat ceva în toți acești ani, este că niciodată nu trebuie să spui „gata, am ajuns”. Mereu există ceva nou de învățat și mereu există loc să crești.