Medic imagist la Clinica Invitro Diagnostics
A ales imagistica pentru că îmbină observația, logica și intuiția. Corina Timotin este medicul care vede prin noi. Și chiar dacă nu a reușit vreodată să observe pe monitor sufletul, despre care se tot vorbește că e materie, îl simte de departe. Pentru că a învățat să cunoască oamenii și să se implice, poate, mai mult decât pare, în povestea fiecărui pacient. Inspiră, iubește, speră, are nevoie de liniște și locul său preferat este alături de familie.
Nu am văzut niciodată sufletul pe monitor, dar l-am simțit de foarte multe ori în cabinet.
Dincolo de profesia de medic imagist, sunt femeie, mamă, soție, prietenă, un om care iubește familia, călătoriile, frumosul și oamenii sinceri. Profesia m-a făcut mai riguroasă și mai responsabilă, dar nu mi-a schimbat esența. Am rămas sensibilă, curioasă și foarte exigentă cu mine însămi.
Imagistica m-a atras prin faptul că te provoacă permanent să vezi dincolo de ceea ce este evident. Este o specialitate în care ochiul observă, dar mintea trebuie să lege detaliile și să construiască diagnosticul. Tocmai această combinație dintre precizie, logică și intuiție m-a făcut să simt că este locul meu.
Nu am văzut niciodată sufletul pe monitor, dar l-am simțit de foarte multe ori în cabinet. În privirea omului care așteaptă un răspuns, în teama cu care întreabă „Este totul bine?” sau în liniștea care se așterne după o veste bună. Imagistica ne permite să vedem extraordinar de multe despre corp, însă cele mai importante lucruri despre un om rămân, uneori, invizibile.
Corpul femeii este un miracol absolut! Și spun asta atât ca medic, cât și ca femeie. Capacitatea organismului feminin de a se transforma, de a se adapta, de a purta o viață și apoi de a-și regăsi echilibrul este extraordinară.
Mi s-a spus deseori că sunt un adevărat model de inspirație și mă emoționează, dar mă și responsabilizează. Nu m-am privit niciodată ca pe un model; încerc să-mi fac meseria bine, să evoluez și să nu-mi pierd valorile pe drum. Dacă parcursul meu îi oferă cuiva curajul de a crede mai mult în propriile posibilități, consider acest lucru unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le pot primi.
O femeie nu trebuie să fie puternică în permanență. Putem schimba lumea și prin inteligență, blândețe, educație, consecvență, curaj sau prin felul în care îi ajutăm pe cei de lângă noi să crească. Pentru mine, adevărata putere este să ai libertatea de a fi tu însăți, fără să simți permanent nevoia de a demonstra ceva.
Când oboseala își spune cuvântul, încerc să o ascult. Nu-mi reușește întotdeauna, pentru că sunt genul de om care mai spune „încă puțin” atunci când, probabil, ar trebui să se oprească. Dar am învățat să-mi regăsesc energia în familie, în călătorii, în liniște și în acele momente în care îmi permit pur și simplu să nu fiu medic.
Familia mea este locul în care mă întorc indiferent cât de frumoasă sau dificilă a fost ziua și unde nu trebuie să fiu nici medic, nici puternică, nici perfectă; trebuie doar să fiu eu.
Probabil sunt o extrovertită care, din când în când, are nevoie să fie introvertită. Îmi plac oamenii, comunicarea și energia lor, dar îmi prețuiesc foarte mult și liniștea. Am nevoie de ambele pentru a-mi păstra echilibrul. Zâmbetul meu vine, înainte de toate, din familie, din oamenii pe care îi iubesc, din călătorii și din bucuriile simple ale vieții. Iar în profesie – din momentele în care pot transforma neliniștea unui pacient într-o veste bună.
Sunt recunoscătoare pentru familie, pentru sănătate, pentru oamenii care au rămas lângă mine, pentru profesia pe care o practic în continuare cu pasiune și curiozitate și pentru libertatea de a-mi construi propriul drum.
Pacienții ar trebui să știe despre medici că și nouă ne pasă, uneori mai mult decât lăsăm să se vadă. Învățăm să ne păstrăm luciditatea pentru a putea lua decizii corecte, dar asta nu înseamnă că devenim imuni la emoții. Halatul ne cere să fim profesioniști, dar nu ne ia dreptul de a fi oameni.
Interviu de Ileana Rusu, Foto: Dumitru Furdui
#grijă