Liceul Teoretic Mălăiești din com. Bălăbănești,
r-nul Criuleni
Profesoară de istoria românilor și universală, educație pentru societate
Rodica Antocica
Interviu de Mihaela Tarlapan
24 ani activitate
Pentru Rodica Antocica, clasa este locul unde se construiește încrederea și prind contur direcțiile de viață. Nu le spune elevilor cât pot, ci îi ajută să descopere singuri. Dintr-un sat, dintr-o clasă, dintr-un proiect, elevii ei ajung în lume. În spatele acestor reușite stă o profesoară care nu renunță la niciun copil. De aceea, lecțiile nu se opresc în explicații, ci merg mai departe prin analize, studii de caz și conexiuni între trecut și prezent, până când elevii ajung să formuleze singuri răspunsuri și să înțeleagă sensul lucrurilor.
Doamna Rodica, aveți circa 24 de ani în educație. Vă mai amintiți prima zi în fața elevilor?
Sigur că da, cum aș putea uita! Era 2 septembrie 2002, la Școala nr. 10 din Chișinău. Am intrat în clasă și m-au întâlnit 24 de perechi de ochi… ochi curioși, vii, atenți. Țin minte că mi s-au părut elevii atât de mari, încât pentru o clipă am avut impresia că s-a întunecat în clasă când s-au ridicat să mă salute. Era o emoție profundă, amestecată cu responsabilitate și entuziasm. Aveau o dorință autentică de a învăța și de a descoperi, mergeau la internet-café, căutau informații suplimentare pentru ore. A fost începutul unei călătorii care continuă și astăzi, la fel de vie.
Ați trecut prin mai multe roluri – profesoară, psiholog, lider sindical, mentor. Care v-a definit cel mai mult?
Cred că fiecare dintre aceste roluri a adăugat o piesă importantă în formarea mea ca om și ca profesionist. A fi profesor este, fără îndoială, esența. Ca profesor am învățat că răbdarea, responsabilitatea și bucuria de a vedea cum un copil crește și își descoperă drumul sunt printre cele mai importante valori. Experiența de psiholog școlar m-a învățat să înțeleg emoțiile, nevoile și trăirile copiilor. Rolul de lider sindical mi-a oferit perspectiva comunității – să susțin, să negociez, să apăr drepturi și să construiesc echipe. Mentoratul este momentul în care dai mai departe ceea ce ai acumulat, însoțești alți profesori la început de drum și îi ajuți să își descopere propria identitate profesională. Nu aș putea separa aceste roluri. Împreună m-au definit și m-au format în ceea ce sunt astăzi: un om care crede în educație, în oameni și în puterea de a crește împreună.
Ați inspirat elevi care au ajuns să reprezinte Moldova în proiecte internaționale și instituții precum Parlamentul European. Cum reușiți să identificați și să dezvoltați potențialul fiecărui elev?
Cred cu toată convingerea că fiecare elev este unic și poartă în el un potențial care așteaptă să fie descoperit. Trăim într-o perioadă în care există foarte multe oportunități, multe dintre ele sunt accesibile gratuit, iar fiecare experiență este o lecție de viață. Deși activez în mediul rural, am avut și am în continuare încredere că elevii noștri pot ajunge departe. I-am susținut pas cu pas: de la identificarea oportunităților, până la completarea CV-ului sau redactarea scrisorilor de motivare. Pentru mine, fiecare reușită a lor este o dovadă că atunci când crezi în elevi și le oferi sprijin real, ei pot depăși orice limită și își pot deschide drumul spre lume.
Sunteți implicată în multe proiecte educaționale și comunitare. Care a avut cel mai vizibil impact asupra elevilor?
Dacă ar fi să evidențiez unul dintre proiectele comunitare recente, aș menționa „Dor de joc, dor de neam”, în cadrul căruia, împreună cu tinerii, am creat ansamblul de dansatori „Dorena”. Acest proiect a avut un impact deosebit, deoarece a contribuit nu doar la dezvoltarea spiritului de echipă, ci și la consolidarea identității culturale și a sentimentului de apartenență. În ceea ce privește proiectele educaționale, un proiect de referință este „Educație pentru cetățenie democratică: Holocaust, Foamete, Deportări”, realizat în format STEAM. A fost un proiect complex, profund și foarte bine receptat de elevi, care a contribuit la formarea gândirii critice, a empatiei și a responsabilității civice.
Ce faceți diferit la clasă ca elevii să nu memoreze, ci să înțeleagă?
Pornesc de la ideea că istoria nu este doar despre date și evenimente, ci despre oameni, alegeri și consecințe. Folosesc frecvent analiza de surse istorice, studii de caz, dezbateri și activități interactive care îi provoacă pe elevi să gândească critic, creez contexte în care elevii să facă legături între trecut și prezent, între cauze și efecte, între spațiu și evoluție, integrez elemente vizuale, hărți, proiecte și produse creative, pentru că fiecare elev învață diferit. Când elevul ajunge să explice el însuși un fenomen sau să îl aplice într-un context nou, atunci știu că nu a memorat, ci a înțeles.
Cum integrați tehnologia și metodele moderne în predarea istoriei și educației civice?
Pentru mine, tehnologia nu este un scop în sine, ci un instrument care sprijină învățarea. Integrez frecvent prezentări interactive, platforme educaționale, hărți digitale, aplicații precum Google Earth, dar și jocuri didactice digitale care fac lecția mai atractivă și mai dinamică. Un element pe care îl valorific mult este utilizarea IA ca ghid în învățare – personajul Clio, de exemplu, care îi însoțește pe elevi în „călătoria” lor prin istorie. Acest lucru creează o conexiune emoțională și sporește interesul pentru lecție. Încurajez elevii să creeze prezentări, hărți, mini-proiecte digitale, pentru că astfel devin nu doar consumatori de informație, ci și creatori. Cred că aceasta este cheia unei educații relevante astăzi: să folosim instrumentele actuale fără a pierde esența educației – conexiunea autentică și sensul învățării.
Dacă ar fi să vă definiți misiunea ca profesor într-o singură idee, care ar fi aceasta?
Aș spune așa: „Să formez oameni care gândesc, simt și acționează responsabil.” Pentru mine, educația nu înseamnă doar acumulare de cunoștințe, ci formarea unui caracter, a unor valori și a unei atitudini față de lume. Dacă, peste ani, elevii mei vor fi adulți care gândesc critic, care respectă, care se implică și care nu rămân indiferenți – atunci știu că mi-am îndeplinit misiunea.
Mereu a iubit inovația. Cine în 2007-2013 făcea lecții asistate la calculator, cu proiectorul, prin sate? Cine crea pe atunci jocuri online? Cine făcea primele proiecte comunitare? Doamna Rodica! E Omul exemplu – după mine – EXTRATERESTRU!