Jurnalistă
Lilia e femeia care trăiește cu aceeași poftă viața atât în fața camerelor de televiziune, cât și fără ele. Poate că fără ele, chiar mai bine. Își asumă conștient etapele și alege tot ce vrea să fie, să facă, să trăiască. Viața la 40? Abia începe. Și e minunată!
Eu, pentru a funcționa bine, trebuie să iubesc ceea ce fac.
Spre marea mea surprindere, am avut un an tare bun! De ce zic asta? Eu, până nu demult, nu concepeam să stau acasă, să nu am un job fix, să stau departe de televiziune, dar a fost mai bine decât m-am așteptat. Pauzele profesionale fac bine, mai ales atunci când nu mai simți satisfacție profesională, iar eu, pentru a funcționa bine, trebuie să iubesc ceea ce fac. Am ales familia și e cea mai bună alegere. Am câțiva ani în care se pune baza unui om și nu vreau să ratez momente importante din viața copiilor mei.
Tot ce fac eu dintotdeauna e făcut corect, cu dăruire și cu cap. Eu nu îmi complic viața cu întrebări existențiale și nu mă gândesc niciodată că asta aș fi făcut altfel.
Eu nu sunt doar Lili Lozan de la TV. Eu și până la televiziune eram genul de om pe care-l vezi și-l auzi. Sunt confortabilă cu mine și deja numele meu e mai mult decât TV. Sunt femeie realizată, mamă, și acest rol mă prinde tare bine. Sunt un om empatic, corect și iubitor de viață. Am mare încredere în mine și asta e cartea mea de vizită, cu sau fără televiziune.
Despre maternitate… Din ziua în care mi-am zis că poate eu am altă misiune în lume și am încetat să caut răspunsuri și tratamente, anume atunci minunea s-a produs. Și da, eu acum înțeleg bine, văzând cât de grea e maternitatea, că am devenit mamă tocmai când am fost pregătită. Până la copii mi-am făcut cariera, am călătorit, am petrecut și nici pentru o clipă nu regret că totul e așa și nu altfel.
Realitatea e mai grea. Maternitatea nu e ușoară, provocările sunt multe, dar anume odată cu copiii viața mea a căpătat sens și simt că trăiesc. Copiii nu doar îi faci, ci îi și crești, și aici e misiunea cea mai complicată și responsabilă. Dar e minunat ce trăiesc. Cu emoții, cu greșeli, dar mă simt om viu.
Copiii mi-au luat libertatea și liniștea. Și nu zic doar de faptul că nu pot face ceva ori pleca undeva fără ei – ok, și asta e tare greu –, dar eu non-stop sunt cu gândul la ei. Mereu îmi fac griji, mereu, dar mereu sunt în gândul meu și în inima mea. Dar mi-au dat atâta iubire… Doamne, asta se simte, asta nu se descrie în cuvinte.
Eu am devenit mamă la 33 de ani, o vârstă coaptă și asumată. Atât de bine am intrat în ritmul maternității, că nu mi-a fost dor niciodată de mine de la 25 de ani. Am îmbrățișat matur acest rol și, de fire, sunt tare ancorată în realitate și nu mă gândesc la ieri. Vreau azi să fiu bine și mâine. Nu mă consum pentru ceva ce nu pot schimba.
Am înțeles că tot ce are un început are și un sfârșit și nu am vrut să-mi definească viața televiziunea. Eu îmi dau răgaz un pic, iar după vreau să mă reinventez și să văd ce pot face, ce vreau să fac.
Rețelele de socializare îmi gâdilă orgoliul și nu simt lipsa vizibilității la TV. Zilnic, la mine pe stories, se uită 10–20 de mii de oameni doar pe Instagram. Am proiecte, am activități pe care singură mi le organizez și e fain. Am o libertate profesională mai mare și nu mă plâng că stau în umbră. Ba deloc! Uneori, asocierea cu TV îmi bloca unele contracte comerciale și prezentări.
Dacă aș putea face ceva ce nu am mai făcut? Offff, eu încă visez la film. Mi-aș dori. Nici nu știi cum îmi încep și eu cariera de succes după 40, ca Morgan Freeman! Glumesc, dar asta îi ziceam zilele trecute unei prietene: Dumnezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit, mai puțin un Oscar. Nu că vreau să fiu nu știu ce actriță, dar niciodată nu spune niciodată. Mereu am visat și nu mi-am pus limite.
Un mesaj pentru Lili de 40? Mergi, fată, înainte și bucură-te de viață! E minunat să treci prin viață, să poți cuprinde anii, să treci prin toate etapele vieții. Asta e mare noroc.
Interviu de Rodica Ciorănică, Foto: Ion Stefanscki
#asumare