Adriana Ochișanu: „Viața m-a făcut să fiu așa”| #womeninspire

Solistă la orchestra „Fluieraș”, Artistă a poporului

A trecut prin multă dragoste și ură, prin laude și discriminare, violență și afecțiune. Femeia asta este mai tare ca fierul, nu și-a schimbat sub nicio formă zâmbetul și cântecul. Adriana Ochișanu rămâne mereu aceeași interpretă în jurul căreia se adună multă lume. Voința ei, optimismul și energia te atrag necondiționat. Cântecul și vorba parcă îi sunt de o mamă.

Cum este să fii iubită și apreciată? Pentru că eu știu să iubesc mult și să dăruiesc muzică, oamenii transmit înapoi ceea ce simt. E ca un flux de energie.

Mă uit la fiica ta și parcă ai fi tu în copilărie. Exact, prin ea mă văd eu – copila. Prin ochii acestei minuni pot să mai trăiesc anumite clipe. Inima mea e împărțită în două jumătăți, bate pentru Cristi și pentru Mihaela.

Când ai simțit că poți mai mult decât îți imaginezi? Această transformare am început să o înțeleg atunci când m-am despărțit, m-am redescoperit și mi-am conștientizat valoarea. Abia în acele momente am găsit o femeie puternică și am realizat că eu pot mai mult. Dezamăgirile prin care am trecut m-au făcut să însușesc anumite lecții. Dacă atunci eram supărată, azi mulțumesc. Orice neajuns sau greutate, mâine îți poate fi bucurie sau o lecție utilă de viață.

Tu mereu știi să te ridici frumos din orice situație… Asta vine din experiență. Viața m-a făcut să fiu așa. Eu nu trec pe lângă lecțiile ei, pur și simplu îi studiez beneficiile.

Ai avut nevoie de explicații? Trădările prin care am trecut nu au cerut întotdeauna explicații. Cu unii oameni mult timp nu am comunicat și nici nu am insistat să o fac. Nu am căutat pe nimeni, niciodată. Cine a avut nevoie, m-a găsit. Cine mă dezamăgește o dată, știe că nu iert și nici mai revin la discuție. Închid ușa și am plecat.

Dacă atunci eram supărată, azi mulțumesc.

Care este recompensa muncii tale? Aplauzele spectatorilor și sălile arhipline sunt cea mai sinceră recunoștință pentru un interpret. Atunci când auzi cum oamenii îți cântă piesele, nu există bucurie mai mare.

Concertul tău a adunat sute de oameni, e tot mai greu să fii persoană publică sau este deja ceva firesc? Uneori mi-aș dori să nu mă cunoască nimeni pe stradă și să fiu cum vreau, dar sunt și avantaje. M-am obișnuit cu dragostea și atenția lor, că atunci când nu e, îmi lipsește.

Muzica ta răsună pe ambele maluri de Prut… Acolo unde am avut spectacole, am avut parte și de bucurie. Muzica deschide uși, inimi, muzica nu are hotare, iar eu trăiesc cu fiecare piesă. Textele spun despre mine, vocea doar le îmblânzește.

Dar dragostea ta are hotare? Ca să fii iubită, trebuie să iubești. Muncesc foarte mult și aici și în România. Acolo unde te simți cel mai bine, acolo este și jumătatea ta. Contează să fie cineva, să te aprecieze prin felul cum ești și cine ești.

Care e secretul fericirii tale? Simplu, am început să spun nu. Pare nimic, dar de fapt în acest cuvânt stă aceeași esență ca și în da, doar că trebuie să știi când și cum le spui. Eu am început tot mai des să spun nu.

Când o femeie începe să ai aibă curajul să se simtă femeie? Noi mereu am demonstrat putere, doar că la început unii nu iau acest aspect în serios. Acum femeia a câștigat atâta teren, încât e rândul bărbaților să se afirme. Deși nimeni nimănui nu trebuie să demonstreze nimic, suntem cum suntem.

Dacă ar fi să dai un sfat și pentru alte femei, ce înseamnă să te iubești? Femeile mereu trebuie să aibă curajul să spună ce le doare. Nu lăsăm de azi pe mâine, așa gluma se îngroașă. Nu trebuie să te ascunzi de tine, dar să spui. Asta am învățat în timp, cândva nu eram așa, țineam totul în mine.

Cum trebuie să stabilim corect locurile? Pe prima poziție trebuie să fii tu însăți, bărbatul și apoi copilul. Ce te macină, să vorbești, să pui în discuție și niciodată nu trebuie să trăim viața altcuiva. Noi suntem cei care decidem.

Cum arată continuarea unui zâmbet? Exact ca și copiii mei!

text: Zina Bivol, Foto: Natalia Mitereva

#răsunet