… tot aici despre 30 de zile în care a mâncat doar miere,
a colindat șase ţări și a filmat un film;
despre ambiţie și puterea lăuntrică;
despre eșecuri și motivaţia de a accelera.
Text: Rodica Ciorănică
Foto: Saşa Bognibov
Pentru cei care aud prima dată de Igor Ganea, vreau să le spun că interlocutorul meu este, în primul rând, un neliniștit om de afaceri și visător incurabil. Este creatorul unor afaceri extrem de provocatoare – Ganea Kitchen în China, Ganea Honey în Andorra, Moldova și Ucraina, Land of Basarabia aici, acasă, și Apizcoin, primul crypto proiect în agricultură. Cred că e suficient de WAU! ca să treceți la pagina următoare!
Igor, nici nu știu cu ce să încep. Iniţial mă gândeam să vorbim despre oamenii care produc ceva bun acasă, încurajează producerea, oferă joburi și salarii, dar azi mi se pare mai impresionant filmul tău din Africa plus cinci tari producătoare de miere!
Am muncit enorm la acest proiect de suflet și cercetare dacă vrei, iar ideea de a face înconjurul lumii cu camerele pe umăr nu a fost un capriciu, ci o muncă extenuantă care demonstrează importanţa unui astfel de produs precum este mierea. Ceea ce am făcut noi a fost o tentativă de a reaminti omenirii că uităm din ce în ce mai mult de rădăcini, de ce ne oferă natura, asigurându-ne toate necesităţile vitale. În consecinţă, avem un val uriaș de oameni care ne-au auzit și au început să se schimbe, au început să-și schimbe obiceiurile și chiar valorile. Or, acest feedback e o adevărată oportunitate și pentru ţara noastră, apicultura fiind singura zonă de business care aduce doar beneficii din toate punctele de vedere!
The honey movie. Zi-mi totul despre idee.
Igor Ganea consumă timp de 30 de zile exclusiv miere, timp în care vizitează șase ţări ale lumii cu misiunea unică de a demonstra oamenilor proprietăţile acestui produs. Însăși filmul este un trigger. El pune pe gânduri câteva milioane de oameni, pe alţii câteva sute de mii îi provoacă să încerce să facă la fel și doar ultimii câţiva zeci de mii vor răspândi și promova această idee în lume.
Cine ţi-a fost alături în această aventură?
Am fost mulţi, e imposibil să-i număr pe toţi, dar alături de mine au fost tot timpul trei oameni: Sașa Nikitin, Sașa Tofan și Sașa Bognibov. Da, cu numele a fost fain și amuzant, nu ai cum să greșești.
Ai povestit undeva că vrei să traduci filmul în mai multe limbi ca să ajungă la cât mai multă lume. Cred că Netflix ar fi interesat de această poveste. Ai discutat cu ei?
Noi am filmat, acum lucrăm la montaj. Dacă iese ceva bun – cu siguranţă vor negocia nu doar cu Netflix. Dacă nu ne-am descurcat – înseamnă că… Nici nu vreau să mă gândesc la asta, miza e prea mare!
Când vrei să lansezi filmul?
Mai avem cam două luni de montaj, câteva premiere închise, un număr maxim de festivaluri. E mult de lucru!
Urmează și o carte?
Da, doar că aici e mai complicat decât cu filmul. Deocamdată lucrez la concept.
Prima mea AFRICĂ
Africa, Etiopia, te-a schimbat cumva? Cum au influenţat felul tău de a privi lumea?
Este prima mea Africă, înainte nu existau nici măcar Egiptul sau Marocul turistic. Așa că o asemenea escapadă sau abordare a Africii nu putea să nu mă bulverseze. Am cunoscut oameni cu alte valori, cu alt ritm de viaţă, cu altă filosofie. Am plecat de acolo nu altul, dar și mai eu, și mai încărcat și mai puternic pe forul meu interior.
Ai putea trăi atât de simplu?
Eu – nu, eu sunt omul megapolisurilor și proiectelor globale, dar valorile și principiile de acolo mi-au dat ceva ce nu mi-ar fi putut oferi niciun oraș din lume.
Ce ai face dacă ai fi nevoit să locuiești un an într-o localitate africană, cu 100 dolari pe lună?
Acum știu cum să dobândesc miere acolo, așa că foarte repede voi începe să câștig câte 1000 euro pe lună. Mă știi doar!
Nici nu pun la îndoială! Zi-mi cinci lucruri uimitoare despre oamenii din Africa.
Zâmbesc, te pătrund adânc cu privirea, se adresează mereu cu Bro, incredibil de stilaţi, fiecare! Și… dansează fabulos! Foarte șic.
Internet? Tv?
Uimitor, dar eu am găsit internet pentru activitatile mele de afaceri între filmări. Sigur, nu așa ca acasă, dar însăși faptul mă bucura enorm.
La ce ora e dimineaţă în Africa?
La noi ziua începea la cinci dimineaţa. Așa cum până la fiecare locaţie erau câteva ore bune de mers, nimeni nu ardea de dorinţa de a filma materialul de bază sub soarele dogoritor al Africii.
Valorile noastre și valorile lor…
Cred că avem ce învăţa de la ei, dacă credem că anume ei sunt Leagănul Civilizaţiei.
Ce ai vrea să învățăm de la acei oameni?
Să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară, la fel ca oamenii pe care i-am întâlnit acolo. Aș vrea să ne zâmbim unul altuia în faţă fără subtexte, subterfugii și gânduri ascunse. Aș vrea să preţuim ceea ce ne oferă natura noastră, pământul nostru și să protejăm asta.
Care este viteza timpului în Etiopia?
Acolo apa tocește piatra foarte foarte lent… Incredibil de lent.
La ce te gândeai înainte de somn…
Bună întrebare pentru un om care putea mânca doar miere… La ce crezi că mă puteam gândi? ))
Honey diet
Cum a fost revenirea la regimul normal?
Încă o întrebare corectă! Și, ce e foarte important, provocatoare! Mi s-a spus că trebuie să fac asta foarte atent pentru că organismul a uitat ce înseamnă mâncare. Deci, încă un neadevăr. Din prima zi am revenit la norma mea obișnuită. Desigur, fără deserturi și alimente greu de digerat. Și dimineaţa, în „camera de meditaţii”, am putut constata că totul s-a întâmplat de parcă această lună nu ar fi existat. Mierea e pentru noi aceeași mâncare ca peștele sau un măr, doar că noi asta încă nu am înţeles.
De ce alimente ţi-a fost tare poftă?
Deocamdată nu am mâncat ceea ce îmi doresc foarte tare și nu pentru că mi-e frică, ci pentru că am decis să evit la maxim acest fel de mâncare.
Cum stăpânești voința vizavi de lucrurile interzise? Se spune că, de obicei, ne dorim exact ceea ce nu se poate.
Pur și simplu trebuie să promiţi lumii ceva și să-ţi pui în joc reputaţia. Te motivează enorm să nu dai cu nasul în noroi.
Despre business
2021 cum a fost pentru tine?
Anii 2020-2021 și chiar 2022 merg de mână în viaţa mea, sunt foarte legaţi. Am intrat în acești ani cu încredere în forţele mele nemăsurate, în capacitatea de a face totul deodată, în unicitatea abordării mele în afaceri, dar întreaga situaţie mondială m-a pus în genunchi. Și această încredere mi-a permis să deschid Cutia Pandorei în fiecare problemă pe care înainte nu am observat-o, dar care era deja cronică. Și sunt extrem de fericit de toate. Da, am pierdut mulţi bani… da, am pierdut o mulţime de celule nervoase, dar m-am transformat, echipa mea s-a reinventat și s-a maturizat, în toate sensurile. Fără aceste transformări, am fi un Colos cu picioare de lut.
Investești foarte mult în tot ce faci. Dar trăim o perioadă de criză, extrem de complicată, puterea de cumpărare e foarte joasă. Raportul investiții și profit, care este la ora actuală? Ești mulţumit de cum merg lucrurile?
Astăzi nu am nici măcar o mie de euro cu care să nu știu ce să fac. Cu cât sunt vremurile mai dificile, cu atât mai mult trebuie să-ţi întărești poziţiile. Criza nu va dura la nesfârșit, dar când se va sfârși, câmpul de luptă va fi presărat cu cadavrele falimentelor, dezamăgirii și nedumeririi. Doar câţiva vor putea să apese acceleratorul și să-și lanseze racheta spre cer. Astăzi investesc în racheta mea.Privind la mine, omul de anul trecut, văd un om care nu știa și nu putea face nimic.
Ce înseamnă succesul? Azi, după toate experienţele tale?
… Cred că încă nu am ajuns la el. Încă nu am aflat ce-i asta. Poate că pentru cineva care a parcurs doar zece la sută din drumul meu, asta ar fi un succes, doar că mie îmi pare rău pentru acești oameni și pentru micimea visurilor lor, de cât de puţine pretenţii au faţă de potenţialul lor.
Ești omul care stă în spatele brandului Land of Basarabia. Ce simţi după un an și ceva de la lansare?
Cred că ar fi mai potrivit să vorbim despre vin peste încă un an. Dar partea bună e că, pentru prima dată în Moldova, am reușit să facem o colecţie de vinuri care are totul pentru a deveni mândria Moldovei: filosofie, profunzime, caracter propriu, calitate excelentă și nivelul de geniu al specialiștilor moldoveni. Da, vorbesc despre KOSMOS.
Ai devenit cunoscut acasă graţie restaurantului din China, pentru prima stea Michelin oferită unui local pe care vrem să îl considerăm moldovenesc.
Da, Ganea Kitchen e restaurantul cu unul dintre cei mai buni indicatori ai modului în care am crescut. Ca să înţelegeţi, lucrurile sunt încă foarte dificile în China, blocaje totale, testarea a milioane de oameni în fiecare zi și absenţa turismului al treilea an. S-au închis peste 70% din toate restaurantele străine din Guangzhou, iar noi nu doar că am supravieţuit, ci și am creat un nume care pentru toată lumea înseamnă nu doar un punct de vânzare alimentar, acum suntem un simbol al rezistenţei și creșterii. Aici nu pot decât să-mi scot pălăria în faţa echipei noastre care a făcut imposibilul.
Ai lansat o provocare – Making Moldova great again…. De ce îţi pasă?
Practic fiecare moldovean știe de cât de măreaţă era Moldova Mare în urmă cu câteva secole. Astăzi, Moldova este doar un fragment din acea istorie, dar asta nu înseamnă că naţiunea și-a pierdut iremediabil încrederea în sine și în moștenirea sa. Da, vremurile sunt altele, dar și azi putem schimba radical situaţia, nu imediat, bineînţeles. Totuși 30 de ani de scădere a nivelului de trai, prăbușirea sistemelor de învăţământ, a medicinii, prăbușirea întregii industrii nu pot fi corectate cu o baghetă magică, dar dacă nu începi azi – mâine va fi și mai greu. Cu toţii cunoaștem cele mai bune mărci de telefoane, mașini, băuturi, pantofi, parfumuri și așa mai departe. Aceste mărci aduc în ţările lor un număr mare de locuri de muncă, taxe, turism. Ce avem din toate acestea? Există cel puţin un brand de clasă mondială? Există o înţelegere a afacerilor sau a statului cum să facă acest lucru? Răspunsurile la toate aceste întrebări sunt foarte triste, dar procesul a fost deja lansat de mulţi antreprenori, deși merg adesea singuri pe această cale. Cu cât strigăm mai tare despre noi înșine, cu atât mai repede putem transmite ţării că împrumuturile nu trebuie consumate, ci investite în noi înșine pentru profit. Cu atât mai repede îi vom avea pe cei care vor fi cunoscuţi de cel puţin fiecare al zecelea locuitor al planetei, or, datorită lor, oamenii vor înceta să mai confunde Moldova cu Maldive sau Mordovia. Numai prin exemplul nostru, prin focul din ochii noștri și prin transferul experienţei noastre putem sparge acest zid și numai atunci exemplul va fi atât de contagios încât va fi imposibil să oprim curgerea.
Ai lansat proiectul Traktor, la Comrat. Aduni acolo tot felul de startup-eri, ești un guru al afacerilor pentru ei?
Nu sunt un expert, pur și simplu nu îmi este frică de nou, nu mă limitez la un fel de cadru și tânjesc constant să merg înainte. Indiferent dacă reușesc sau nu, împărtășesc aceste cunoștinţe și experienţă tinerilor care îmi pășesc pe urme, pentru că de mai multe ori este mai util ca oamenii să înveţe despre eșecurile tale decât despre victorii – acest lucru nu le va permite să facă ei înșiși prostii.
Unde te poziţionezi ca stil de business?
Stilul vechii generaţii de a face business a fost unul valoros. A fost disciplină, a fost devenire și înţelegere că banii se fac doar cu muncă grea. În general, eu însumi lucrez în stil vechi, este greu să înţeleg oamenii cu un latte într-o mână și un Macbook cumpărat pe ultimii bani în cealaltă, care tot zic că acuș vor fi milionari, dar nu știu cum tot nu se întâmplă… Totuși, pe de altă parte, vechea generaţie nu știe ce înseamnă să gândești liber, aici este de vină sistemul cu lăcomia, prostia și lipsa lui de adăpost. Sistemul a ucis romanticii, aventurierii, tinerii nebuni, transformându-i în niște pragmatici care își apără afacerile de vulturii ordinari.
Părinţii tăi, ce spun despre entuziasmul cu care îţi trăiești viaţa și construiești lucruri?
Cu tata nu comunic. Sunt mai mult de douăzeci de ani de tăcere între noi. Felul de a vedea viaţa nu coincide… Dar iată mama – ea este acel genofond care explică totul despre mine. Are 62 de ani și nu se grăbește defel spre un stil de viaţă sedentar și liniștit, de fiecare dată demonstrându-mi că, dacă ea poate, de ce să nu pot și eu să accelerez puţin? Mamă, te iubesc!
Frica, teama de a greși sau a nu reuși, limitează oamenii ca să realizeze visuri. Ce sfat ai pentru ei?
Absolut totul este în mintea noastră. Și în mediul care de multe ori nu vrea să se dezvolte și nici ţie nu-ţi permite, din gelozia și teama de a te pierde. Aici intervine propria compasiune faţă de sine însuși, chiar dacă este cea mai josnică scuză care înflorește din slăbiciunile noastre. Tot aici este absenţa unui exemplu corect, care să ne arunce în faţă tot acel adevăr amar care să ne facă să fiarbă sângele din cauza urii faţă de sine. Nu ai idee de câte ori m-am detestat pentru slăbiciunea mea, de câte ori m-am uitat în oglindă și mi-am spus tot ce gândesc despre mine. Apropo, un exerciţiu excelent de care practic toţi se tem. Oamenii se tem să se apropie de oglindă și, privindu-se în ochi, să recunoască că toate eșecurile și șansele ratate sunt doar din propria vină. Și imediat ce găsim altă scuză, suntem pierduţi, pentru că mai devreme sau mai târziu neputinţa de a fi sincer cu tine te va distruge.
Mda, este dur ce spui. Acum am înţeles care este relaţia ta cu tine. Dar care e relaţia cu Dumnezeu?
…Comunicăm foarte strâns și sunt credincios, deși nu religios. Am multe teorii despre asta și îmi place foarte mult să comunic despre credinţă cu oameni care cred profund în diferite religii – asta îmi oferă o mai bună înţelegere a acestei Lumi.
Cum arată liniștea?
Ca să afli, e destul să deconectezi internetul…
Mai ai dorinţe neîmplinite?
Întotdeauna mi se pare că din una rezultă următoarele. Pașii pe care i-am făcut ieri mi-au oferit o hartă mai mare de acţiune pentru mâine. Cel mai probabil, întreaga viaţă este un proiect mare, doar îl împărţim în capitole pentru o lectură mai ușoară.
Igor, îţi mulţumesc.
Și eu.