Prieten îţi poate fi oricine. Prieten îţi poate fi tatăl sau mama, fratele sau sora. Și e mare bucuria când ai cu cine împărți fericirile și nefericirile, cu cine să stai la masa de sărbătoare și de la cine să primești un sfat bun. Prietenoși și calzi, frații Josan ne vorbesc despre noțiunea de acasă, depre dor și despre relația firească dintre frați.
Despre Ruxanda și Cătălin
El despre ea: Ruxanda e o încăpățânată foarte talentată și o perfecționistă care n-are concureță. Ne certăm, ne împăcăm, dar, până la urmă, mergem înainte. Nimeni decât Ruxanda nu poate să facă o descriere mai frumoasă și să înțeleagă ce înseamnă PR la nivelul la care acesta ar trebui să fie în Moldova. Cine vrea să mă contrazică, să urmărească, de exemplu, pagina mea de Facebook și să ia notițe.
Ea despre el: Cătălin Josan este un artist mai mare decât și-ar putea închipui cineva vreodată. O spun nu pentru că sunt sora și PR managerul lui, ci pentru că asta ar zice oricine are norocul să-l cunoască cu adevărat. Pe lângă faptul că are o voce de milioane, auz perfect și cunoștințe muzicale cum rar se întâlnesc, Cătălin mai e și un om ca lumea, căruia nu-i place nedreptatea, nu se sfiește să spună exact ceea ce gândește, dar, în același timp, are picioarele bine puse pe pământ și o educație deosebită, pe care unii o confundă uneori cu naivitatea.
Despre relația dintre frați
El: Noi suntem trei Josani juniori. Dorian e cel mai responsabil dintre noi, eu sunt artistul casei, iar Ruxanda e cea cu cartea. Deși suntem departe unul de altul de aproape un deceniu, putem conta pe ajutorul unul altuia în orice moment, fără ezitări. Avem și o tradiție ca, măcar o dată pe an, să ne vedem tustrei la Londra.
Ea: Când eram mică, Doru și Cătălin dădeau vina pe mine pentru toate poznele lor pentru că – de! – eram mezina casei și nu prea puteau să mă pedepsească. Cu toate acestea, mă alintă mereu la maximum de fiecare dată când vin în vizită la București, Londra sau Chișinău. Nu cred că le-am spus vreodată, dar nici că se putea să-mi doresc frați mai faini ca ei. De părinți nici nu mai zic!
Despre părinți
El: Pe când unii își făceau case și cumpărau mașini, părinții noștri au pus cel mai mare preț pe educația și libertatea noastră, încurajându-ne să învățăm ce vrem. Sacrificau bugetul lor pentru haine de iarnă, doar ca unul dintre noi să meargă la germană, altul – la tenis, al treilea – la desen. Tot ei sunt cei care au luptat pentru independența tărișoarei noastre și ne-au insuflat acest spirit patriotic puternic de mici. Jurnaliști fiind de profesie, cum rar se mai întâlnesc în Moldova, ne-au învățat să citim printre rânduri și, involuntar, să extrapolăm o informație într-un context mai larg. Deși urmărim știrile fiecare la casa lui, părerile noastre vizavi de cele mai importante subiecte coincid perfect întotdeauna. E ciudat.
Ea: Tata e omul care, vorba mamei, dacă-l dai afară pe ușă, intră înapoi pe geam. Nicolae Josan, cum îi zice lumea, e tupeist, are mereu idei năstrușnice pe care le oferă fără nimic în schimb, numai să le vadă împlinite, și e mereu nemulțumit. El ne-a învățat că nu există „nu pot”, există „nu vreau”. Mama, Lora Josan, este cel mai inteligent și înțelept om pe care îl cunosc. Ea se face vinovată pentru bunele noastre maniere și româna bine pusă la punct.
Despre dorul de casă
El: Acasă înseamnă la săniuș, în pădurea de lângă strada Florilor, cu frate-miu, soră-mea și verișoarele Doina și Magda, înfofoliți în salopete colorate, căciuli de blană și fulare din care se vedeau doar ochii. Nu uit nici de programul artistic de colinde și urături cu care mergeam de Anul Nou din casă în casă cu Doru și Ruxanda când eram mici-mici, îmbrăcați în costume populare, cu traista de fluiere, clopoței cu tricolor, buhaiul improvizat și, nelipsit, tata, în distinsul său rol de capră.
Ea: Acasă e acolo unde urcam cu Doru și Cătălin la etajul al 12-lea al blocului imediat după revelion ca să admirăm focurile de artificii, mai ales cele care se soldau cu bubuituri prin blocurile și ferestrele vecinilor supărați. Și, implicit, mirosul de petarde din ogradă de a doua zi. Mai înseamnă și taxi cu o liră sterlină și vin bun de casă la doar £0.35 per litru, pentru că tocmai așa le vindeam eu cel mai des colegilor din Marea Britanie ideea de a vizita Moldova.
Text: Daniela Caraiman
Foto: Vadim Jantîc