În sport, oamenii văd aproape întotdeauna momentul final. Secunda în care sportivul trece linia de sosire, mâinile ridicate, medalia, imnul. Mai puțin se vede ce se întâmplă după ce luminile se sting și trebuie să te întorci a doua zi la antrenament.
Serghei Tarnovschi știe foarte bine cum arată ambele momente.
Vara aceasta, numele lui a revenit în știrile sportive după ce canoistul moldovean a câștigat din nou titlul european la 5000 de metri. Câteva săptămâni mai târziu, la Cupa Mondială de la Montreal, a urcat din nou pe podium, de această dată cu argintul la 500 de metri.
Pentru un sportiv care are deja o carieră atât de lungă în spate, rezultatele acestea pot părea încă o zi de muncă. Pentru cine îi știe povestea, însă, ele înseamnă ceva mai mult. Pentru că Tarnovschi a avut o perioadă în care nu putea să concureze deloc.
Pentru că Serghei Tarnovschi știe cum este să fii pe podium și să nu te poți bucura de el. Știe și cum este să nu mai ai voie să concurezi. Și știe cum e să te întorci după patru ani și să demonstrezi că încă poți ține pasul cu cei mai buni.
De la primul podium la cea mai grea perioadă
În 2016, Serghei Tarnovschi avea doar 19 ani. Ajunsese la Jocurile Olimpice de la Rio și câștigase o medalie de bronz. Era unul dintre momentele în care un sportiv foarte tânăr își vede munca răsplătită în cel mai important concurs din carieră.
Numai că, la scurt timp, bucuria s-a transformat într-o perioadă extrem de dificilă.
În urma unui control antidoping efectuat la Rio, a fost depistată o substanță interzisă, iar Tarnovschi a fost suspendat pentru patru ani. Federația Moldovenească de Canoe a susținut atunci că substanța provenea dintr-un supliment contaminat și că nu fusese folosită intenționat.
Pentru un sportiv, patru ani sunt enorm de mult timp, mai ales când ai 19 ani. În perioada în care alții de vârsta lui continuau să concureze, să câștige experiență și să-și construiască palmaresul, Tarnovschi a fost nevoit să stea departe de competițiile oficiale. Și poate că aici începe, de fapt, partea cea mai importantă a poveștii lui, nu la medalia de la Rio, ci după ea.
Ce faci când trebuie să o iei de la capăt?
Sunt momente în viață în care nu ai de ales decât să continui. Nu pentru că ești sigur că va ieși bine. Nu pentru că ai garanția că oamenii te vor aștepta. Pur și simplu pentru că ai investit prea mult în ceea ce faci ca să renunți.
Tarnovschi a revenit în competiții după suspendare. A revenit la Jocurile Olimpice de la Tokyo și a urcat din nou pe podium. Trei ani mai târziu, la Paris, a făcut același lucru.
Privind imaginile de la Jocurile Olimpice, este ușor să vezi doar sportivul care tocmai a câștigat. Dar în spatele acelei imagini sunt anii în care nu a putut concura.
Asta face ca revenirea lui să fie mai interesantă decât o simplă poveste despre medalii. Pentru că uneori partea grea nu este să ajungi sus. Partea grea este să te ridici atunci când ai impresia că ai pierdut prea mult timp.
Și viața a mers mai departe
În perioada în care se pregătea pentru revenirea în competiții, viața lui Serghei nu s-a rezumat la antrenamente.
În 2024, sportivul s-a căsătorit cu Olga Hudenko, o canotoare din Belarus. Cei doi se cunoșteau de aproximativ trei ani înainte de nuntă, iar relația lor a fost o perioadă la distanță, pentru că fiecare avea propria carieră și propriile competiții. Este o parte a vieții lui despre care se vorbește mai puțin.
Poate părea un detaliu simplu, dar pentru doi sportivi de performanță nici relația nu vine cu un program obișnuit. Cantonamente, plecări, competiții în alte țări și ore întregi petrecute la antrenament. Perioade în care unul dintre ei este acasă, iar celălalt se află la mii de kilometri distanță. Însă partea bună este că, atunci când persoana iubită face parte din aceeași lume ca tine, te poate înțelege din jumătate de cuvânt, fără să fie nevoie să-i explici de la zero grijile și provocările prin care treci.
Fratele cu care a plecat la Chișinău
Un alt om important în povestea lui este fratele său, Oleg. Cei doi s-au mutat împreună de la Lvov la Chișinău în 2014, când au început să concureze pentru Republica Moldova.
Asta înseamnă că povestea lui Serghei nu este una construită complet singur. În spatele sportivului pe care îl vedem astăzi există și un frate cu care a împărțit începuturile într-o țară nouă, antrenamentele și competițiile.
În 2025, cei doi au participat împreună la o „Lecție Olimpică” pentru copii refugiați, unde au vorbit despre sport și despre propriul parcurs. Pentru copii, probabil că era mai simplu să vadă în fața lor doi campioni. Pentru frați, însă, era încă o situație în care ceea ce au construit de-a lungul anilor putea deveni o poveste pentru cineva aflat abia la început.
Serghei de acum
La 29 de ani, Tarnovschi nu mai este sportivul de 19 ani care a ajuns pentru prima dată pe un podium olimpic. A trecut printr-o suspendare. A revenit. A devenit din nou medaliat olimpic. Și încă merge la competiții cu aceeași idee simplă, să vadă cât de bun poate fi în ziua respectivă.
Vara lui 2026 arată că nu s-a oprit. A câștigat din nou în Europa, apoi a plecat în Canada și a terminat pe locul doi la Cupa Mondială.
Nu toate cursele se termină cu aur. Și probabil că nici nu trebuie. Poate că după atâția ani, Tarnovschi știe mai bine decât oricine că un rezultat nu spune totul despre un om. Uneori câștigi, alteori pierzi. Uneori lumea te aplaudă, alteori trebuie să stai în afara competițiilor și să privești de pe margine.
Important este ce faci în ziua următoare. Serghei Tarnovschi a avut o zi în care a pierdut un podium pe care tocmai îl câștigase. A avut apoi patru ani în care nu a putut concura. Și totuși, a revenit.
Poate că asta este partea din povestea lui care merită ținută minte. Nu că a câștigat atât de multe medalii, ci că, atunci când a avut toate motivele să creadă că drumul lui s-a terminat, a continuat să vâslească. Povestea lui ne motivează să nu lăsăm mâinile în jos, chiar și atunci când situația pare a fi una fatală.