Copii pregătiți pentru orice viitor… la Căsuța Feliciei

Felicia ZUBIC

„A educa” e la fel cum ai crește o floare. Pui sămânța într-un pământ mănos, o uzi și o încălzești, și aștepți să înflorească, hrănind-o între timp cu vorbe dulci și cele necesare pentru a o face viguroasă. La fel e și cu creșterea copiilor, dacă le oferi mediul propice de dezvoltare, aceștia „înfloresc”, au un viitor frumos în față și merg spre el cu încredere. La Căsuța Feliciei esența copilăriei este vie și alimentată zi de zi cu jocuri, zâmbete, curiozitate și libertate de exprimare. E locul unde educația nu se măsoară în rapoarte ci în zile cu sens și desene colorate. Vă invităm să vă delectați cu un interviu sincer și cu gust de gem, realizat cu Felicia Zubic, fondatoarea grădiniței Căsuța Feliciei.

Interviu de Ludmila Zubco, Foto: Roman Canțâr

Să vi-i prezint și pe câțiva dintre talentații copilași din grupele Căsuța Feliciei

Gemenii Mark și Damir Vladicescu, au câte 6 ani și sunt pasionați de kickboxing, desen și exerciții matematice.

Alexandru Andronic are 6 ani și adoră jocurile de logică și matematică.

Camelia Fratea, la doar 5 ani, face canto profesionist.

Eliza Ciubaciuc, 5 ani, face gimnastică și ore de dans. Este fascinată de desen și modelaj.

Anastasia Gordila, 6 ani, este dedicată muzicii și dansului, adoră să picteze.

Miruna Mițco, la 4 ani și jumătate, dansează pe ritmuri de dans modern, îi place să deseneze și să construiască puzzle.

Iulian Climov, 5 ani, e pasionat de dans. Adoră mașinile, să facă puzzle și construcții LEGO complicate.

AMELIA NAVAL, 6 ani, face dansuri moderne și își dezvoltă creativitatea prin desen și modelaj.

Mi-am dorit un loc unde copilăria să nu fie grăbită, ci onorată. „Căsuța Feliciei” s-a născut dintr-un vis simplu: să creez un spațiu cald, unde fiecare copil să fie văzut, ascultat și încurajat să înflorească în ritmul său. Am simțit că părinții au nevoie de o alternativă reală, nu doar estetică – ci profund umană.

Diferențele reale – nu cele din broșuri – dintre o grădiniță privată și una de stat nu stau doar în mobilier sau curte, ci în atmosferă. Copilul simte când este iubit și nu doar supravegheat. Părintele simte că face parte dintr-o comunitate, nu doar bifează o obligație. Iar educatorul – e parte dintr-o echipă care învață continuu, nu doar dintr-un sistem birocratic. La noi, numele copilului e mai important decât numărul din catalog.

O educație bună e cea care nu uită că un copil e… copil, indiferent de vârsta pe care o are 3, 4, 5 ani. Siguranța emoțională e fundația. Pe o inimă liniștită poți clădi orice cunoștință. La 3 ani, un „m-am descurcat singur!” valorează mai mult decât o fișă perfect completată. Sunt de părere că fericirea nu se învață din manual, fericirea e un sentiment onorabil care te înalță și te clădește ca personalitate.

Viitorul ne testează permanent, iar abilitățile cu care venim pe lume sunt un punct de pornire, nu o garanție de reușită. Adaptarea reală vine din combinația dintre ceea ce avem deja și ceea ce suntem dispuși să învățăm. La Grădinița „Căsuța Feliciei” copiii sunt pregătiți pentru orice viitor, sunt lăsați să fie curioși, flexibili și empatici. Îi învățăm să-și pună întrebări, nu doar să răspundă. Să colaboreze, să greșească, să reîncerce. Când copilul devine încrezător în sine, nu contează ce va fi mâine – va ști cum să se adapteze.

Nu fugim de tehnologie, dar nu o lăsăm nici să ne fure copilăria. La „Căsuța Feliciei”, nu folosim gadgeturi în activitatea cu copiii – nici tablete, nici telefoane. Copilăria nu are nevoie de ecrane, ci de miros de plastilină, mâini murdare de acuarelă și sunetul vesel al jocului. Avem în plan utilizarea tablelor interactive în viitor, dar și atunci ele vor fi doar un sprijin – nu un substitut pentru relația vie dintre educator și copil. Credem că tehnologia trebuie introdusă cu sens, nu din modă.

Regulile sunt esențiale pentru echilibrul unui copil, libertatea – formează viziuni și idealuri. Nu avem dreptul să tăiem din aripile copiilor, dar putem să-i ajutăm să zboare,prin blândețe, dar cu fermitate. Le spunem adesea: „Ai voie să fii supărat, dar nu ai voie să lovești.” Copiii învață din exemplul nostru. Regulile sunt garduri invizibile care îi protejează, nu colivii. Când un copil înțelege de ce, va respecta cum.

„Copilăria nu are nevoie de ecrane, ci de miros de plastilină și mâini murdare de acuarelă.”

Momente în care vrei să renunți, sunt sigură că le are oricine-și croiește un vis. Le-am avut și eu, dar am continuat să merg mai departe. Oboseala e inevitabilă, dar pentru nicio clipă nu am vrut cu adevărat să renunț. M-a ținut pe drum un zâmbet sincer, un desen cu „Pentru Doamna Felicia” sau o îmbrățișare neașteptată. Când simți că ai un rost, „greul” devine „sens”.

Copiii m-au învățat să reiau totul de la capăt, de o mie de ori, cu răbdare și zâmbet. M-au învățat sinceritatea necosmetizată, mirarea în fața banalului și recunoștința pentru lucruri mici. Da, am devenit un adult mai bun – și sper să nu mă opresc din învățat niciodată.

„Când simți că ai un rost, «greul» devine «sens».”

Părinții de azi sunt mai conectați la nevoile copiilor, mai bine informați și atenți la fiecare detaliu din procesul educațional. Ceea ce este minunat — ne dorim părinți implicați, care pun întrebări și își doresc ce e mai bun pentru copilul lor. Totuși, în spatele acestei implicări stă uneori și o nesiguranță firească, cauzată de avalanșa de opțiuni, metode și sfaturi contradictorii. De aceea, provocarea noastră, ca grădiniță, nu este doar să oferim activități de calitate, ci să construim încredere. Să fim o ancoră. Să fim parteneri de drum, nu doar „furnizori de servicii”.

Mesajul meu către generația viitoare:

„Într-o lume care aleargă grăbită după rezultate, nu uitați să le păstrați copiilor dreptul la copilărie. Joaca, râsul, curiozitatea, greșelile și îmbrățișările sunt formele cele mai profunde ale educației. Din ele cresc nu doar minți, ci și inimi – poate cele mai importante diplome care vor avea valoare în viață.

„O educație bună e cea care nu uită că un copil e… copil.”

Blitz interviu:

Care e sunetul copilăriei pentru dvs.?

Chiotele de joacă în curte, râsul ăla, sincer, din burtă, și… zgomotul lingurii în borcanul cu gem. Asta e copilăria mea!

Un obiect din grădiniță care vă reprezintă cel mai bine?

Creionul colorat, fiindcă dă viață viselor mici și mari, pentru că e atât de simplu, dar poate crea galaxii. La fel simt și eu – nu trebuie să fii strălucitor sau perfect, că să lași culoare pe unde pășești. Un creion știe și să scrie, și să deseneze, dar, dacă îl apeși prea tare, poate chiar să se rupă – la fel ca noi, oamenii. Dar uite că el e mereu ascuțit și pregătit să o ia de la capăt.

Cel mai ingenios compliment primit de la un copil?

Un băiețel mi-a zis foarte serios: „Când voi fi mare, vreau să fii soția mea, dar numai dacă vii la mine și cu biscuiți”. Am zis că o așa cerere în căsătorie sinceră nu am primit niciodată – clar omul știe ce vrea!

Ce ați învățat despre viață dintr-un desen al unui copil?

Un copac cu inimi în loc de frunze – așa arăta desenul. Când l-am întrebat: „De ce copăcelul tău arată așa?”, mi-a zis, fără a ezita: „Așa cresc lucrurile atunci când le iubești.” M-a lăsat fără replică.

Dacă ați putea fi din nou copil pentru o zi, ce ați face întâi?

Aș mânca înghețată la micul dejun, m-aș da în leagăn până amețesc și… aș merge la grădiniță, fără griji și fără ceas!

Un sfat pentru părinți în cinci cuvinte. Doar cinci!

Mai puțin „trebuie”. Mai mult „împreună”. Conectează-te. Îmbrățișează. Iubește. 

Ce vis aveați la 5 ani? S-a împlinit?

Visam să am o casă plină de copii și povești. Nu mi-aș fi imaginat atunci că visul meu va prinde conturul unei grădinițe — un loc unde râsetele, curiozitatea și basmele trăiesc zi de zi. Da, visul s-a împlinit… poate chiar mai frumos decât mi-am închipuit.