Îndrăgostiţi. Îşi iubesc familia. Îşi iubesc ţara. Cu o dragoste care doare, uneori. Încă tineri şi încă neliniştiţi în privinţa lucrurilor pe care ar vrea şi ar putea să le schimbe. Apreciaţi în afară şi, în virtutea circumstanţelor politice, de multe ori subestimaţi acasă. Dar, echilibrul vine în toate, într-o zi. Azi însă, Corina şi Tudor Ulianovschi rămân în aşteptarea magiei. A celor doi îngeri care să le umple viaţa de lumină, fericire şi sens.
Text: Rodica Ciorănică
Foto: Arhiva personală
Tudor: Într-adevăr, 2020 ne-a adus și lucruri frumoase în viață, nu doar zgomote, stres și suferință provocate de pandemia virusului COVID-19 ale cărei victime am fost cu toată familia. Suntem pe cale de a deveni din nou părinți și aceasta este cea mai mare bucurie care ne alină sufletele și ne dă putere să trecem peste momentele dificile.
Corina: De ani de zile am realizat ambii că am fi mult mai împliniți ca părinți dacă Dumnezeu ne-ar mai dărui încă un copil… Fiica noastră, Madeleine a apărut zece ani în urmă și de atunci viața noastră a căpătat o nouă culoare, după ce trecusem prin multe bariere ale vieții, eu fiind operată de câteva ori, ca urmare a unor diagnosticuri extrem de dificile, inclusiv o operație de cancer, la o vârstă la care nu te poți aștepta la așa ceva… Actualmente, provocarea vieții noastre este de o altă natură, un motiv frumos pentru care merită să luptăm. Așteptăm gemeni.
Gemenii sunt un dar divin, cu siguranță! V-aţi imaginat vreodată o asemenea binecuvântare?
Tudor: Mă gândeam uneori că vreodată s-ar putea să am gemeni, deoarece bunelul meu de pe mamă a fost născut din gemeni și acest frumos miracol al vieții se poate reîntâlni peste o generație. O familie mare este și o familie frumoasă, indiscutabil.
Corina: Când am văzut pentru prima dată pe ecranul monitorului ecografic cele două inimi care se zbăteau în corpul meu, i-am zis soțului: Când Domnul merge înaintea noastră, toate căile se deschid. Chiar dacă nu e atunci când ne dorim, El știe mai bine momentul potrivit. Dumnezeu ne-a ascultat șoapta, ne-a privit de sus cu bunăvoință, lăsând izvorul păcii și al îndeplinirii unor dorințe peste cei care au credință și dorința de a se dărui altor suflete.
Ce face Madeleine? E pregătită pentru rolul de soră mai mare?
Corina: Fiica noastră a fost cea mai entuziasmată persoană când a aflat că port în suflet două inimioare. Este o fată care vorbește la perfecție 4 limbi străine (franceza, engleza, rusa și româna), deoarece noi am lucrat și studiat în mai multe țări precum SUA, Elveția, Franța, România, Qatar, Canada, iar anul acesta Madeleine a început să studieze și germana. Face tenis destul de intens, de 4 ori pe săptămână, având o antrenoare foarte bună, cu mai multe distincții internaționale. Când era mai mică, Madeleine a făcut balet timp de patru ani la Conservatorul de stat din Elveția. Și da, este un foarte bun negociator, cred că ne depășește pe ambii la acest capitol. Are și o dicție foarte expresivă, probabil va face și actorie în viitorul apropiat, dacă va dori, bineînțeles.
Vă imaginați cum se va schimba viața voastră de acum încolo?
Tudor: Îmi este greu să vă răspund cu exactitate acum. Prefer să ajungem cu bine până în momentul prielnic al aducerii pe lume a celor doi îngerași, dar, cert este faptul că apariția unor gemeni într-o familie impune schimbări atât de ordin spiritual, cât și material.
Actualmente, sunt prim-vicepreședintele unei companii canadiene din domeniul energiei solare și îi sunt foarte recunoscător președintelui companiei pentru înțelegerea de care a dat dovadă față de flexibilitatea activității mele profesionale, ceea ce îmi permite să am multe deplasări și în același timp, să pot fi alături de Corina, mai ales în această perioadă mai complicată.
Trebuie să recunosc că soția mea este o femeie extrem de puternică, am văzut suferința prin care a trecut. Vă spun cu certitudine că eu, ca bărbat, încă nu pot să îmi explic sursa forţei cu care se mișcă ziua, purtând gemeni, cu o masă corporală de 54 de kg cu tot cu sarcină și nedormită fiind de aproape trei luni de zile, după o spitalizare destul de stresantă și o lipsă acută de oxigen, cu o toxicoză sporită pe parcursul întregii sarcini.
Corina, cum e Tudor acasă și cum e pe arena politică? E greu să fii soția unui bărbat care activează într-un domeniu atât de sensibil?
Corina: Cu certitudine este greu să fii soția unui bărbat care activează într-un domeniu sensibil sau care are tangențe cu politicul sau diplomația. Trebuie să înveți a aprecia criticile oamenilor corecți și să nu acorzi atenție criticilor nefondate, irelevante sau calomnioase, să știi să înduri trădarea „prietenilor” falși deoarece, atunci când soțul se află într-o funcție de demnitate publică automat ai mai mulți amici și cunoștințe. Doar că mulți sunt falși și trebuie să știi să faci această delimitare, să înțelegi că funcțiile vin și pleacă, iar adevărații prieteni rămân pe viață și îi recunoști imediat pe cei cu intenții sincere,
mai ales atunci când te retragi temporar din politică.
Eu niciodată nu mi-am încredințat nimănui sufletul, decât soțului, mamei și surorii. Am fost mereu un sprijin real pentru soțul meu, dar și cel mai mare critic al său atunci când era cazul.
Ca femeie, trebuie mereu să ai grijă de comportamentul și outfitul tău în societate, deoarece nu îți poți permite să apari undeva neîngrijită sau într-o vestimentație neprotocolară. Mereu trebuie să fii atentă la orice detaliu și să dai dovadă de multă înțelepciune. Trebuie să recunosc că, indiferent la câți kilometri nu mă aflam fizic de soțul meu, i-am urmărit toate aparițiile publice, analizându-i nu doar discursul sau prestația publică, dar și modul în care şi-a asortat cravata cu sacoul sau costumul în acea zi…
De ani de zile am realizat ambii că am fi mult mai împliniți ca părinți dacă Dumnezeu ne-ar mai dărui un copil…
În 2020, Tudor a participat într-unul dintre cele mai dificile concursuri internaționale din lume, candidând la funcția de Director General al Organizației Mondiale a Comerțului. Cum a fost pentru tine, emoțional, această experiență a soțului tău?
Corina: Trebuie să recunosc că eu am fost acea persoană care l-a convins să se înscrie în concurs și care l-a ghidat mult pe parcursul campaniei de promovare la nivel mondial. În calitatea mea de diplomat și ex-delegat al Republicii Moldova pe lângă Organizația Mondială a Comerțului am fost plăcut surprinsă de prestația lui Tudor atât în cadrul interviului cu ușile închise, care a durat două ore la Geneva, în fața celor 164 de ambasadori/reprezentanți ai OMC-ului, cât și pentru imaginea pozitivă a țării pe care a promovat-o timp de trei luni de zile. Mă refer la dezbaterile live la cele mai notorii posturi de televiziune mondială precum: CNN, Euronews, BBC, Al-Jazeera, Reuters, Bloomberg, Politico US etc., fiind poziționat în TOP-3 în debutul acestei curse internaționale de către think-thank-urile americane și cele europene.
Chiar dacă a reprezentat o țară mică cu o economie în tranziție, totuși a avut o prestație foarte bună și a reușit să promoveze și o imagine pozitivă pentru Republica Moldova. Indiferent de rezultat, am demonstrat lumii că putem vâsli cu ușurință într-un concurs de talie mondială, păcat doar că nu i-au ajuns nouă voturi pentru a accede în etapa următoare, dar acest rezultat era predictibil în contextul în care Guvernul Republicii Moldova a făcut tot posibilul ca să-l excludă pe Tudor din această competiție. În loc să-l susțină, cât de cât, prin diverse aranjamente bilaterale între state, autoritățile de la Chișinău, animate de invidie și lipsă de viziune, au ratat o șansă unică pentru Republica Moldova care se poate ivi doar o dată la 10-15 ani.
Tudor, participarea ta în acest concurs internațional ți-a crescut vizibilitatea la nivel mondial. Cum îţi evaluezi prestația fiind totuși cel mai tânăr candidat din istoria organizațiilor internaționale, fie că este vorba de OMC sau de ONU?
Tudor: Trebuie să fiu sincer și să recunosc că, indiferent de capacități și pregătirea profesională, nu oricine are curajul să participe la un concurs atât de complex cum este competiția pentru funcția de Director General al Organizației Mondiale a Comerțului. Aici este important să combini cunoștințele în domeniul comercial-economic cu cele peste 40 de sectoare ale sale, cu abilitățile de comunicare în public (prezentări) și arta de a negocia în privat (atât la nivel bilateral, cât și multilateral).
Ca de obicei, în procesul campaniei de promovare, obstacolele cele mai mari le-am simțit anume „acasă”, unde, în mod normal ar fi trebuit să fiu susținut, dar, din păcate, am fost mai mult mediatizat în presa internațională, decât de presa de la Chișinău. Unii demnitari de stat au dat indicații diplomației țării noastre să fiu retras din acest concurs fără niciun argument plauzibil. În pofida acestor presiuni la nivel intern, eu totuși am reușit de unul singur, timp de trei luni, datorită rețelelor de contacte pe care le am la nivel înalt în lume, să port discuții și interviuri oficiale cu prim-miniștri, miniștri de externe și ai comerțului din circa 100 de state, majoritatea membre OMC, cu precădere având interviuri serioase cu toate statele membre G20, adică cele mai mari economii din lume.
Tudor, înţeleg acum că nici în diplomaţie lucrurile nu se dau uşor… Bariere, piedici, aranjamente în care nu întotdeauna contează virtutea și profesionalismul.
Tudor: Eu am îmbrățișat cariera diplomatică aproape 16 ani în urmă. Am trecut toate etapele unei cariere diplomatice începând de la Atașat, Secretar III, Secretar II, Secretar I, Consilier, Șef de Direcție, Însărcinat cu afaceri a.i., Ambasador, Viceministru și Ministru de Externe, dar cele mai dificile bariere sau cumpene, așa cum menționați dvs., le-am avut pe parcursul mandatului meu de Ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene. Am depus maxim efort să rămân un ministru tehnocrat și apolitic, adică nu am devenit membru la niciun partid politic, dar deținând totuși un portofoliu de ministru într-un Guvern, automat ești parte a unor decizii guvernamentale, cu care nu neapărat personal ai fi de acord. Altele chiar nu depind de portofoliul pe care îl deții tu pe un anumit sector. Expulzarea profesorilor turci, nejustificată din punct de vedere legal și moral, m-a afectat foarte mult atât ca cetățean, ca și soț, dar și ca șef al diplomației în acea perioadă. Ministerul de Externe nici nu a fost consultat asupra acelei operațiuni, iar eu am aflat totul din presă, de rând cu toți cetățenii. Consider că această acțiune a lăsat o pată extrem de urâtă asupra imaginii Republicii Moldova și nu doar…
Corina, ai făcut multe sacrificii pentru succesul soțului tău?
Corina: Da, cu certitudine, nu doar sacrificii, dar și compromisuri. Am renunțat la o carieră diplomatică de succes, l-am însoțit ori de câte ori a fost necesar în toate misiunile diplomatice, după studiile de master în Franța și România, am continuat cu un doctorat la Universitatea Sorbonne-Paris I unde puteam să rămân în calitate de cercetător științific, dar am revenit la Chișinău. Tatăl meu, cu care am o relație de suflet foarte specială, mereu m-a încurajat să nu alerg niciodată după bani, salarii, ci să tind să investesc mai întâi în studiile de calitate, apoi într-o carieră frumoasă. Peste un an, am aplicat la o bursă guvernamentală în Elveția, unde mi-am finalizat studiile post-doctorale, lucrând alături de un nume consacrat politicii elvețiene și anume Profesoara Michellle Calmy-Rey, fost Șef de stat al Elveției și fost Ministru de Externe timp de 11 ani. Nu am rămas să activez în aceste instituții prestigioase de peste hotare, nici în Franța, nici în România, nici în Elveția, pentru că a trebuit să îmi urmez soțul și să îi fiu mereu alături. Lucru pe care nu îl regret, deoarece o carieră de succes nu valorează mult fără o familie împlinită, iar rolul meu a fost să îl susțin pe Tudor în drumul său profesional și să urc toate treptele academice posibile. Experiențele multor cupluri internaționale au demonstrat faptul că în spatele unui bărbat puternic, mereu trebuie să se afle o femeie destul de motivată și ambițioasă, iar Dumnezeu știe cel mai bine care este soarta fiecăruia dintre noi.
În exercitarea rolului meu de mamă, fiica a fost mereu cu mine. Eu niciodată nu am putut să mă despart de ea, nici măcar pentru o lună. Nu aș putea tolera așa ceva. Îmi amintesc că atunci când am fost acceptată la studii post-universitare la Universitatea din Geneva, Madeleine avea 2 ani și 6 luni și a mers cu mine în Elveția, locuind împreună într-o cameră de cămin, iar la fiecare 2 luni de zile făceam naveta între Geneva și Doha, unde Tudor a deschis prima ambasadă a Republicii Moldova din regiunea Golfului Arab. Când a fost rechemat din Qatar în 2014 și numit Viceministru de Externe, eu iarăși a trebuit să fac o deviere de la cariera mea diplomatică și am început să predau în calitatea mea de conferențiar universitar la ULIM, fiind și Vicerector responsabil pentru portofoliul de Relații Internaționale. Mai târziu, am fost detașată în misiunea noastră la Geneva, fiind desemnată Delegat al Republicii Moldova pe lângă Organizația Mondială a Comerțului. După revenirea de la Geneva, am început să predau din nou, de data această în cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova, combinând o carieră academică cu una economică în sectorul privat.
Tudor, ce ai sacrificat tu pentru cariera diplomatică?
Tudor: Am evitat o carieră de judecător sau una de businessman. În contextul în care sistemul judecătoresc din Republica Moldova este unul afectat în mare parte de corupție, poate aș fi putut să mă impun dintr-o altă manieră, astfel încât să întrerup acest lanț vicios al unor decizii judecătorești extrem de controversate, care ne șifonează imaginea nu doar la CEDO, dar și în fața comunității internaționale.
Actualmente, activez în sfera businessului internațional privat și realizez că nu poți fi toată viața funcționar public. Astfel, rişti să ajungi un birocrat care gândește și percepe lucrurile unilateral. Experiența mea de aproape doi ani în multinaționale și 15 ani de activitate diplomatică mi-a creat o nouă viziune asupra priorităților și oportunităților unei cariere. Mă bucur că am reușit să combin o experiență diplomatică, publică de stat, cu una din domeniul economic internațional.
Politica rămâne pe lista tentațiilor?
Tudor: Cred că da, doar că mi-aș dori să revin alături de o echipă tânără, nepătată, integră și profesionistă. Foarte mulți membri din diasporă m-au contactat, inclusiv diplomați străini, cu o bună parte chiar ne-am și întâlnit de câteva ori în vara anului 2019 și mulți îmi sugerau să inițiem o nouă mișcare politică care să obțină o adevărată credibilitate în țară, dar eu am renunțat la această idee. Deocamdată. Dar nu neg faptul că mai târziu voi reveni la ea.
Tudor, în familia în care te-ai născut, apropo, o familie foarte puternică și respectată în societate, tatăl tău ți-a fost un umăr important?
Tudor: Mulțumesc pentru întrebare, într-adevăr provin dintr-o familie cunoscută în Republica Moldova. În pofida faptului că tatăl meu a avut o carieră de peste 25 de ani dedicați sistemului judecătoresc, fiind concomitent și profesor universitar, eu am îmbrățișat un alt domeniu de activitate tocmai pentru a-mi putea cimenta și zidi de unul singur o carieră. Părinților mei le datorez faptul că m-au crescut și educat într-un spirit constructiv, cu precădere tatăl meu care mi-a pus bazele artei șahului, sportului și logicii. Aceste calități le insuflu actualmente și fetiței mele, Madeleine. Însă nimeni nu m-a ajutat profesional sau material să urc vreo treaptă în viața mea după adolescență, m-am descurcat singur.
Tudor, ce nu poate să își ierte un politician?
Tudor: În general, un politician nu ar trebui să își ierte pierderea încrederii poporului în propria persoană, din punct de vedere al integrității, corectitudinii și maturității politice de care dă dovadă în exercitarea portofoliului său. Anume din acest considerent, întotdeauna am ramas integru în oricare activitate a mea, inclusiv în relațiile cu partenerii, colegii și prietenii. Desigur că integritatea, corectitudinea și profesionalismul la justa lor valoare nu sunt totdeauna apreciate la noi în societate și foarte puțini din cei care gândesc, votează după aceste clivaje.
Sper că în viitorul apropiat axioma marelui filosof grec Platon să nu mai fie valabilă pentru Republica Moldova după trei decenii unde am resimțit cu toții că „Acei care sunt prea deștepți pentru a se angaja în politică sunt pedepsiți prin a fi guvernați de către cei slabi și incompetenți”.
Ce vă doriți de la anul 2021?
Corina: În primul rând, să ne izbăvim cât mai rapid de această blestemată pandemie de COVID-19 și să putem reveni la o viață normală, plină de valori sănătoase și cu noi visuri pentru un viitor mai prosper și mai luminos. În plan personal, așteptăm cu nerăbdare primele trăiri frumoase legate de apariția copilașilor noștri. Trăim prezentul, învățând din trecut și investind în viitor. Personal, visez să reușesc să îmi public cea de-a patra carte, pe care am scris-o mai demult, dar încă nu am reușit să o tipăresc.
Tudor: Mi-aș dori ca în 2021, Republica Moldova să revină pe un făgaș stabil al unei democrații reale, al unei maturități politice, pășind cu adevărat pe drumul modernizării economice și credibilității internaționale. Mizez pe apariția unui veritabil vaccin împotriva virusului COVID-19, care să fie cât mai urgent achizionat și de către Guvernul țării noastre, negocierile căreia trebuia deja demult demarate cu marile companii internaționale, astfel încât să mai putem salva vieți omenești și scoate această povară grea de pe umerii sistemului medical. Animați fiind de ideea unui mare înțelept, trebuie să perseverăm mai departe, deoarece atunci când semeni un gând – culegi o acțiune, semeni o acțiune – culegi un obicei, semeni un obicei – culegi un caracter de luptător, semeni un caracter – culegi un destin. Sunt sigur că vom reuși să culegem cu toții un destin mai senin și mai prosper pentru fiecare dintre noi.
Vă mulțumim pentru această discuție de suflet și la mulți ani tuturor!!!
