Text: Rodica Ciorănică, Foto: Victoria Wonka, Stilist: Diana Serejnicov
Povestea lui Andrei, dar și principiile sale profesionale, m-au făcut să mă uit cu foarte multă admirație și speranță la lumea și generația din jurul nostru. La doar 29 de ani, protagonistul acestui interviu conduce un birou de avocatură cu impact național și oferă consultanță juridică unor companii care mișcă piețe și decizii energetice. Astfel, am îndrăznit să îl numesc Avocatul Gazelor, pentru că el și echipa sa au avut o contribuție directă la spargerea monopolului din domeniu. Azi, e vocea noii generații de avocați care gândesc global, dar acționează local. Cu o minte strategică și o inimă lucidă, Andrei Baș reprezintă exact acel tip de tânăr care face Moldova să creadă că viitorul poate fi construit pe reguli corecte. Savurați interviul!
Andrei, ai 29 de ani și conduci un birou de avocatură cu impact național. Cum ți-ai câștigat credibilitatea?
Credibilitatea am câștigat-o prin rezultate. În domeniul juridic, nu te impui prin imagine, ci prin consecvență și prin soluțiile pe care le livrezi atunci când alții spun că nu se poate. Fiecare proiect reușit a însemnat o treaptă în plus și, treptat, rezultatele au început să vorbească în locul meu.
Am fost recomandat mai departe de mulți dintre clienții mei – oameni și companii care au simțit implicarea reală, seriozitatea și promptitudinea cu care le-am oferit sprijin juridic. Nu există o formă mai sinceră de recunoaștere decât o recomandare venită din experiență directă.
Dar nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără echipa mea. Am o echipă tânără, inovativă și extrem de dedicată. Într-o casă de avocatură, succesul nu este niciodată individual, este rezultatul unei echipe unite, care gândește și acționează în interesul clientului.
Cât de dificil a fost să te afirmi într-un sistem rigid, precum cel al gazelor și energiei, și să contribui la procesul de liberalizare a pieței?
Odată cu parcursul Republicii Moldova spre aderarea la Uniunea Europeană, a devenit inevitabilă și liberalizarea pieței energetice. Guvernul, împreună cu ANRE, a trebuit să spargă monopolul tradițional din domeniul gazelor naturale. Aprobarea Legii nr. 108 privind gazele naturale și Legii nr. 107 privind energia electrică a creat, în sfârșit, cadrul legal care permite o concurență reală și acces echitabil pe piață.
Primul meu client care a avut tangență directă cu această transformare a fost Bursa Română de Mărfuri. Colaborarea în cauză mi-a deschis interesul pentru această nișă complexă, în care dreptul, economia și politica se intersectează indubitabil. Încă din 2021, am început să urmăresc atent evoluțiile legislative și să înțeleg în profunzime „bucătăria juridică” a sectorului gazelor și energiei electrice. Astfel, când marii traderi internaționali de gaze au început să analizeze oportunitatea de a intra pe piața Republicii Moldova, eram deja pregătit să le ofer infrastructura juridică completă pentru a opera conform normelor europene. Astăzi, am privilegiul de a colabora cu Bursa Română de Mărfuri și BulgarGaz pe segmentul gazelor naturale, precum și cu Megawatt în domeniul energiei electrice.
La primul contact cu un potențial client, vârsta te ajută sau, din contra, creează neîncredere?
În Republica Moldova, vârsta joacă un rol interesant. În sistemul public sau instituțional, tinerețea încă stârnește neîncredere, acolo se mizează pe vechime, pe rutină, pe „așa se face”. Dar în mediul privat, mai ales în companiile care gândesc modern și au contact cu parteneri europeni, lucrurile s-au schimbat.
Acolo contează competența, capacitatea de adaptare și rezultatul final. Managerii din companiile private nu întreabă câți ani ai, ci cât de repede poți livra o soluție, cât de bine înțelegi reglementările sau cum te raportezi la etică și profesionalism.
Cultura corporativă modernă e mult mai deschisă tinerilor. Iar pentru mine, experiența de lucru cu investitori străini și echipe internaționale a demonstrat că vârsta nu e o barieră, ci un context. Poți fi tânăr într-un sistem vechi și, totuși, să aduci disciplină, logică și claritate.
Am putea să te numim „avocatul gazelor”. Ce înseamnă, pentru tine personal, această formulare?
Sintagma „avocatul gazelor” mă onorează, dar în același timp mă obligă. Nu e o etichetă ușoară, pentru că vorbim despre un domeniu extrem de complex, unde fiecare decizie are impact nu doar asupra unei companii, ci uneori asupra întregii piețe. Pentru mine, acest rol înseamnă responsabilitate, rigoare și încredere câștigată prin rezultate, nu prin imagine. Reprezint un trader internațional care vine să activeze într-un sistem în plină transformare și care are nevoie de claritate juridică într-un mediu nou, aflat între legislația națională și regulile europene.
Este un domeniu care nu iartă superficialitatea. Fiecare clauză, fiecare procedură ANRE sau acord de transport poate influența relații comerciale de milioane. Tocmai de aceea, abordez fiecare proiect cu aceeași seriozitate – ca și cum de el ar depinde stabilitatea unui mecanism mai mare.
Mă consider norocos să pot lucra în acest sector într-un moment în care Moldova își definește viitorul energetic. E o onoare, dar și o responsabilitate reală, care mă motivează zilnic să fiu mai bun.
Aprobarea Legii nr. 108 privind gazele naturale și Legii nr. 107 privind energia electrică a creat, în sfârșit, cadrul legal care permite o concurență reală și acces echitabil pe piață.
Cei mai importanți clienți ai mei sunt Bursa Română de Mărfuri, BulgarGaz și Megawatt.
Ce te-a făcut să spui „da” unui client care, evident, avea și mize geopolitice?
În profesia mea, nu spui da unei mize geopolitice, ci unei spețe juridice. Eu nu am privit niciodată un client prin prisma originii sau a percepției publice, ci prin cea a legalității acțiunilor sale și a seriozității mandatului.
Am spus da pentru că am văzut un proiect aliniat cadrului legal european și pentru că am avut convingerea că pot contribui la un proces corect și transparent. În astfel de contexte, responsabilitatea e uriașă – trebuie să păstrezi echilibrul între interesul clientului și interesul public, fără să compromiți nici etica, nici legea.
Pentru mine, a lucra cu un client cu mize geopolitice nu înseamnă asumarea unei tabere, ci a unui standard de profesionalism.
Ai simțit vreodată presiune, frică sau tentația de a renunța?
Da, bineînțeles. Cred că oricine încearcă să schimbe ceva într-un sistem rigid, trece prin momente de presiune și îndoială. În domeniul juridic și energetic sunt situații în care miza este mare, timpul scurt, iar responsabilitatea uriașă.
Am simțit frică, dar niciodată tentația reală de a renunța. Pentru mine, frica a fost un semnal că sunt pe un drum important – că fac ceva ce nu s-a mai făcut înainte. Iar presiunea m-a obligat să fiu mai organizat, mai lucid și mai atent la detalii.
Când lucrezi cu instituții, investitori internaționali sau proiecte mari, nu-ți permiți luxul de a ceda. Îți permiți doar să respiri adânc, să înveți și să mergi mai departe.
E o disciplină pe care ți-o formezi în timp – să transformi stresul în combustibil.
Cât loc lași intuiției într-o negociere în care fiecare cuvânt poate costa milioane?
Intuiția e importantă, dar nu trebuie confundată cu impulsul. În negocieri mari, unde fiecare cuvânt poate însemna milioane, intuiția este rezultatul experienței și al observației. Ea vine după ce cunoști perfect contractul, legislația și contextul.
Într-o negociere complexă, mă bazez 80% pe pregătire și 20% pe intuiție. Acea intuiție îți spune când să insiști, când să taci, când să lași cealaltă parte să creadă că a câștigat și, de fapt, să obții tu ceea ce contează cu adevărat.
Rolul meu este să apăr interesele clientului fără să pierd perspectiva de ansamblu. Uneori, cel mai bun rezultat nu e victoria absolută, ci un acord stabil, sustenabil și avantajos pe termen lung. Când combini pregătirea tehnică cu intuiția umană, reușești să livrezi exact asta.
Care a fost cea mai riscantă decizie juridică sau strategică pe care ai luat-o?
Nu m-am ferit niciodată de dosarele incomode, ele sunt testul real al profesiei. E ușor să reprezinți cauze populare, dar adevărata probă de caracter vine atunci când accepți cazuri care te pun în lumina criticii.
Sunt implicat în dosare în care simpla mea prezență stârnește reacții, unde miza juridică este dublată de presiune sau interese economice sensibile. În astfel de momente, rămâi doar cu principiile tale, cu legea și cu liniștea interioară că ai acționat corect.
Pentru mine, riscul nu a fost niciodată o piedică. Dimpotrivă, el arată că ceea ce faci contează. Iar dacă ești dispus să mergi până la capăt pentru adevăr și pentru clientul tău, înseamnă că îți exerciți meseria cu sens.
Frica a fost un semnal că sunt pe un drum important – că fac ceva ce nu s-a mai făcut înainte.
Ai fost vreodată tratat cu ironie sau subestimat de seniori și autorități?
Am trăit asta într-un dosar comercial în care partea adversă îi spunea clientului meu că are un avocat prea tânăr și că ar fi mai bine să cedeze, pentru că oricum nu va obține nimic. Inclusiv prin intermediul tatălui meu se încerca să mi se pună presiune să ies din dosar.
Am decis însă să merg până la capăt. După prima instanță, când am câștigat cauza, reacția părții adverse a fost una de surpriză totală. La apel, și-au mai angajat un avocat. Colegii mei și-au făcut impecabil treaba, dar cred că interpretarea mea juridică și modul în care am argumentat cazul au convins Curtea că soluția de fond a fost corectă.
Atunci am înțeles încă o dată că în profesia noastră nu contează vârsta, ci consistența, felul în care gestionezi presiunea, seriozitatea cu care tratezi fiecare cauză și capacitatea de a transforma scepticismul în respect.
Cum se raportează generația ta la putere, responsabilitate și succes?
Cred că generația mea se raportează altfel la ideea de putere. Pentru noi, puterea nu mai înseamnă control, ci capacitatea de a construi. Nu e despre a domina, ci despre a influența pozitiv, prin competență, prin atitudine și prin rezultate. Responsabilitatea, în schimb, o simțim mai acut. Trăim într-o perioadă în care greșelile se văd imediat, iar reputația se construiește transparent. De aceea, generația mea învață să își asume deciziile, să nu caute vinovați, ci soluții.
Iar succesul… cred că îl definim diferit. Nu îl mai măsurăm doar în cifre sau titluri, ci în libertatea de a face ceea ce ne place și în impactul pe care îl avem asupra oamenilor și proiectelor din jurul nostru. Pentru mine, succesul e atunci când munca mea aduce claritate, stabilitate și încredere, atât clienților, cât și colegilor mei.
Cine a fost omul care te-a format profesional și cine te-a modelat ca om, ca persoană?
Profesional, cel care m-a format și mi-a influențat începutul carierei a fost avocatul Alexandru Iachimciuc. El mi-a fost avocat îndrumător în perioada stagiului și omul care mi-a arătat că rigoarea, etica și echilibrul sunt la fel de importante ca argumentul juridic. De la el am învățat să tratez fiecare cauză cu seriozitate și să construiesc pas cu pas credibilitatea profesională.
Pe plan uman, un rol important l-a avut Victor Bologan, mare maestru la șah și Director Executiv al Federației Mondiale de Șah. Am avut onoarea să lucrez alături de el atât în Parlamentul Republicii Moldova, cât și în culisele șahului mondial. De la el am învățat disciplina gândirii, arta răbdării și importanța de a gândi strategic, nu emoțional – lecții care mi-au devenit reflex în avocatură.
Dar, privind înapoi, trebuie să recunosc că m-au format nu doar mentorii, ci și concurenții mei. Competiția din breaslă m-a obligat să fiu mai bun, mai atent, mai exigent cu mine însumi. Fiecare avocat puternic din jurul meu a fost, indirect, un profesor – pentru că m-a făcut să-mi ridic standardele.
Cred că evoluția profesională nu vine doar din admirație, ci și din concurență. De la unii am învățat prin exemplu, de la alții prin provocare. Iar acest amestec de inspirație, competiție și muncă constantă m-a făcut să devin omul care sunt astăzi.
Care sunt principiile de la care nu te abați, nici când e vorba de bani, nici când e vorba de putere?
Indiferent de mize, nu mă abat de la trei principii simple: corectitudine, discreție și loialitate. Corectitudine, pentru că legea nu e negociabilă. Discreție, pentru că încrederea clienților nu se câștigă prin vorbe, ci prin muncă și expertiză. Și loialitate față de echipă, de client și de propriile valori.
Banii și puterea pot influența decizii, dar nu pot cumpăra integritatea. În profesia noastră, reputația se construiește în ani și se poate pierde într-o singură zi. Prefer să pierd o oportunitate, decât să câștig ceva care mă obligă să-mi încalc principiile.
Cum îți alegi echipa când miza e o negociere internațională? Ce te face să ai încredere în cineva?
Îmi amintesc o negociere complexă cu un client străin, în care am simțit că era nevoie de expertiză financiară suplimentară pentru a evalua impactul real al clauzelor propuse. În loc să merg singur până la capăt, am decis să antrenez specialiști financiari și fiscali, formând o echipă completă care să acopere toate unghiurile posibile. Rezultatul a fost o soluție echilibrată și sigură pentru client, acceptată de partenerii internaționali fără dispute ulterioare.
Așa privesc fiecare negociere importantă: ca pe un efort de echipă.
Ce urmează după un astfel de moment de vârf? Care e provocarea următoare pentru Andrei Baș și pentru Moldova?
Cred că adevărata provocare abia începe. Pentru mine, următorul pas este consolidarea a ceea ce am construit.
În paralel, lucrez la lansarea mea în business, un pas firesc după experiența acumulată în consultanță și în lucrul cu antreprenori din diverse domenii. Vreau să aplic aceeași rigoare și logică juridică în crearea unui proiect propriu, care să unească tot ce am învățat despre strategie, management și construcție de brand.
Pentru mine, e o etapă de maturitate – nu de schimbare, ci de extindere. Continui să rămân avocat cu toată seriozitatea profesiei, dar privesc și spre mediul de afaceri cu aceeași curiozitate și dorință de a construi ceva solid și autentic.
Andrei, dacă lăsăm într-o parte jurisprudența și cariera, vorbește-mi puțin despre familia în care te-ai născut și despre cei 7 ani de acasă.
Cred că tot ce am devenit își are rădăcina în familie. Cei șapte ani de acasă, pentru mine, au însemnat mai mult decât educație – au fost lecții de caracter, respect și modestie, transmise prin exemplul zilnic al părinților mei.
Tatăl meu, Vasile Baș, este director la Liceul „Constantin Stere” din Soroca și profesor de informatică. De la el am învățat ce înseamnă echilibrul, disciplina și responsabilitatea, valori care, în timp, s-au transformat în principiile mele de viață.
Mama mea, Liudmila Baș, profesoară de matematică la aceeași instituție, este cea mai blândă și răbdătoare persoană pe care o cunosc. Ea m-a învățat să fiu atent, să ascult și să caut mereu soluția corectă, nu cea ușoară.
Am o soră, Cristina, de profesie contabilă, stabilită la București. O persoană calculată și muncitoare, care și-a urmat drumul cu discreție și determinare și se bucură astăzi de succese remarcabile pe o piață străină.
Astăzi, fiica mea Andreea este sursa mea de energie și inspirație. Ea îmi reamintește în fiecare zi de ce merită să fii mai bun și să construiești.
Familia mea m-a învățat că succesul nu se măsoară prin ceea ce obții, ci prin felul în care rămâi om atunci când îl atingi.
Succesul înseamnă și fericire?
Succesul nu înseamnă neapărat fericire. Succesul e despre rezultate, fericirea e despre echilibru. Poți avea totul profesional și totuși să nu fii împăcat. Eu cred că adevăratul succes e atunci când reușești să le ai pe ambele.
Avocatura este un domeniu care nu iartă superficialitatea.