Co-fondatoare epicrama.winery & Manager Restaurant „Capitoles Park”
A cucerit vârful Kilimanjaro, cel mai înalt munte al Africii, a trăit intens culorile și spiritualitatea Indiei și a descoperit rafinata împletire dintre tradiție și modernitate în Japonia – pentru Cristina Herța-Stradnic, 2025 a fost anul depășirii limitelor. Dincolo de călătorii, este parte din inima echipei Restaurantului „Capitoles Park” și sufletul de la epicrama.winery, unde fiecare eveniment prinde viață prin grija ei pentru orice detaliu.
Echilibrul meu: pot să merg înainte cu capul sus și să mă bucur de cine sunt.
De 15 ani activez în afacerea noastră de familie – Restaurantul Capitoles Park. Acolo am învățat ce înseamnă munca în echipă, responsabilitatea și bucuria de a oferi oamenilor experiențe frumoase. În urmă cu cinci ani am devenit cofondatoarea brandului epicrama.winery, unde, împreună cu soțul meu, credem că lucrurile firești devin extraordinare atunci când le privești dintr-un alt unghi. La epicrama, viile noastre sunt plantate pe o pantă de 45°, ceea ce ne-a convins că din provocare se naște caracterul.
Povestea mea a continuat firesc atunci când s-a născut ideea de a organiza evenimente la vinărie. Pentru mine, un eveniment nu înseamnă doar logistică, ci emoție și armonie. Și da, dacă mă veți vedea măturând, să știți că nu sunt femeia de serviciu. Dacă mă veți surprinde rearanjând decorul, nu sunt decorator. Dacă pun farfurii sau pahare pe masă, nu sunt ospătar. Dacă aranjez rochia miresei sau caut un vas pentru buchetul ei, nu sunt wedding planner. Eu sunt manager de profesie, dar cred cu toată convingerea că un eveniment de succes prinde viață doar atunci când toate detaliile se așază în armonie.
Lecția pe care am învățat-o greu, dar nu o regret, este aceea că lumea este duală. Lumina nu poate exista fără întuneric, așa cum nici bucuria nu poate fi pe deplin înțeleasă fără durere. Am înțeles că în fiecare om există și bine, și rău – iar ceea ce alegem să hrănim, aceea crește și se arată lumii. Umbrele noastre nu sunt dușmani, ci părți din noi care cer să fie privite, primite și iubite.
Succesul și cu mine nu prea ne înțelegem după definițiile lumii moderne, ceea ce nu înseamnă că el lipsește din viața mea. Pentru mine succesul nu stă în trofee sau aplauze, ci în momentele simple și pline de viață. Succes înseamnă să am timp de calitate cu copiii mei, să îi văd crescând, râzând și descoperind lumea. Succes este să cuceresc un munte și să simt vântul rece amestecat cu liniștea de sus, sau să explorez o țară nouă cu ochii curioși ai unui copil. Succes este să primesc a doua zi după o nuntă un mesaj de la miresele mele, care îmi spun cu emoție că a fost cea mai frumoasă zi din viața lor.
De la părinți am învățat, înainte de toate, ce înseamnă munca – atât cea fizică, pe care o simți în palme și în oboseala de la finalul zilei, cât și cea mentală, care cere răbdare, disciplină și perseverență. De la tata am primit darul de a privi lumea printr-o lentilă artistică – să caut frumosul, să creez și să dau viață imaginației. De la mama am preluat partea analitică – puterea de a organiza, de a gândi limpede și de a lua decizii cu mintea, chiar și atunci când inima vrea altceva.
Să fii femeie înseamnă să îți porți vocea cu demnitate. Să fii mamă și visătoare, lider și creatoare, să cazi și să te ridici, să porți în tine începuturi și transformări.
Atunci când știu că sunt iubită și, mai ales, când aleg să mă iubesc pe mine însămi, mă simt cu adevărat sigură pe mine. În acele momente, nimic din exterior nu mai are puterea să îmi clatine încrederea. Dragostea celor apropiați îmi dă aripi, dar iubirea de sine îmi dă rădăcini. Din această combinație se naște echilibrul meu: pot să merg înainte cu capul sus și să mă bucur de cine sunt, fără teamă și fără mască.
Împlinirea mea nu se măsoară în ceea ce adun, ci în ceea ce simt. Ea vine atunci când privesc lumea cu ochii larg deschiși și văd dincolo de aparențe. Când renunț la zgomotul dramelor din jur și aleg liniștea mea interioară. Când reușesc să rămân conectată la adevăratul meu eu, simt că sunt acasă în mine însămi. Ea vine atunci când privesc cu recunoștință ce am, când las bucuria să mă surprindă în gesturi mici și când simt că viața curge prin mine cu sens. Mă simt cu adevărat împlinită atunci când rămân conectată la esența mea și pot împărtăși din lumina mea și celor din jur.
Interviu de Eugenia Ion, Foto: Alina Rudacevschi
#pasiune