Excelență, dacă ați face o sinteză a anului 2020, care au fost reușitele și care sunt restanțele pe care le puteți enumera în raport cu activitatea dvs.?
În primul rând, pentru că suntem la început de an, vă rog să-mi permiteți să urez cititorilor revistei dumneavoastră ani mulți și buni, precum și multă sănătate. Cu toții ne dorim să ieșim cât mai repede cu bine din această perioadă dificilă de restricții.
Activitatea mea și a echipei Ambasadei pe care o conduc a fost afectată, în primul rând, de criza pandemică și de efectele multiple pe care le-a produs în toate sferele, inclusiv în activitatea diplomatică. În al doilea rând, în diplomație trebuie să ții întotdeauna cont de evoluțiile politice din țara de reședință, care uneori pot fi impredictibile.
În anul 2020, nu pot să nu constat cu satisfacție o serie de evenimente și acțiuni la care Ambasada își are contribuția ei, care dovedesc că relațiile noastre speciale bazate pe unitatea de limbă, cultură și istorie transcend dincolo de pandemii, politică și dispute geopolitice sterile. La categoria reușite aș include: ajutorul substanțial acordat de România pentru combaterea pandemiei de COVID-19, în sumă de circa 3,5 mln. euro, trimiterea unei misiuni medicale formate din peste 40 de medici și asistenți medicali pentru a sprijini colegii din Republica Moldova în gestionarea pandemiei, finalizarea gazoductului Iași-Chișinău, finanțarea aproape în totalitate de către Guvernul României a construirii unei noi aripi la Liceul „Mihai Eminescu” din Comrat cu predare în limba română (cca. 880 mii euro), continuarea renovării grădinițelor, dotarea cu echipamente medicale vitale a Spitalului raional din Comrat și, nu în ultimul rând, organizarea vizitei oficiale a Președintelui României la Chișinău, la 29 decembrie 2020. Și cred că lista ar putea continua și cu alte acțiuni cu impact media mai mic, dar la fel de importante din punct de vedere economic și socio-cultural.
Cum apreciați evoluția relațiilor moldo-române în ultimii ani?
Relațiile noastre nu au fost niciodată simple sau liniare, deși per ansamblu, suntem pe o dinamică de creștere constant pozitivă. Așa cum am mai menționat anterior, relațiile dintre România și Republica Moldova sunt strategice, profunde și speciale. Sunt ghidate la nivel politico-diplomatic de Parteneriatul Strategic pentru susținerea parcursului european al Republicii Moldova și se bazează și pe dragostea care decurge natural din limba noastră comună. Faptul că nu trebuie să ne traducem unii altora semnificația cuvântului „dor” spune aproape totul.
După patru ani de muncă şi prezenţă la Chişinău, Excelenţa Sa, Daniel Ioniță, Ambasadorul României în Republica Moldova, ne povesteşte despre cum va arăta anul 2021 în relațiile dintre ţările noastre, despre moldovenii care au trecut cu succes Prutul, despre românii care au făcut acelaşi lucru, doar că pe malul opus, dar şi despre cum și-a alimentat setea de cultură într-un an în care pandemia ne-a limitat din multe acțiuni.
Ce impact credeți că va avea numirea Maiei Sandu ca președintă a Republicii Moldova asupra relațiilor economice bilaterale dintre România și Republica Moldova?
În general, în democrațiile consolidate, președintele unei țări are o influență mai degrabă limitată asupra relațiilor economice internaționale. La acest capitol nici Republica Moldova nu cred că face o excepție, cu atât mai mult cu cât vorbim de o republică parlamentară, unde prerogativele președintelui sunt clar definite în Constituție. În republicile prezidențiale, semi-prezidențiale sau în dictaturi situația este cu totul alta.
În procesul interacțiunii dintre state există un proces firesc de cunoaștere și învățare reciproce. România cred, fără falsă modestie, poate oferi expertiza sa privind armonizarea interacțiunii cu UE. Desigur că lecțiile învățate de România din interacțiunea cu UE nu reprezintă un panaceu universal valabil, dar poate ajuta Republica Moldova să „ardă” unele etape din acest proces, astfel încât să marcheze o evoluție mult mai rapidă.
În acest context, vreau să vă asigur că România are în acest demers o abordare sinceră și dezinteresată și nu suferă de așa-zisul „sindrom al fratelui mai mare” invocat de unii prin presă. Nu contest faptul că mai pot fi unele derapaje izolate la nivelul interacțiunilor interumane, dar nu ne caracterizează în niciun fel la nivel instituțional, indiferent de ordinul ierarhiei și importanței politice, economice și sociale.
De ce se teme un diplomat?
Sub aspect profesional, un diplomat de carieră nu ar trebui să se teamă, practic, de nimic, cu excepția grijii constante pe care o poartă sănătății. Știe că în diplomație există riscuri și oportunități, pe care trebuie toate să le valorifice în folosul promovării intereselor țării sale și acționează în baza mandatului care i-a fost încredințat.