Lilia Ixari
DESIGN DE COSTUME SEMNAT PENTRU
Era Lix, Carbon, Geneza Art, Alternosfera, Мос Фильм, Saga Film, TV-Artcenter, Синемафор, Бег, A.C.O. Arhipov, Риск, Moldova-Film.
Creatoare de costume pentru reputate filme, producții video, spectacole, concerte, școlită și formată pe platouri din Moscova și Chișinău, soție de pictor și mamă a unui tânăr student stabilit în România, pentru care coace un dor nebun de îmbrățișări. Mereu ocupată, dar rareori spune nu. Inspirația este pentru ea parte din agenda zilei. Iar provocările, care se țin scai de calea sa, îi sunt catalizator. Lilia Ixari.
Caracter. Mă cred responsabilă, dar greșesc des. Par îndrăzneață, dar mereu nu spun nu. Tolerantă, dar sunt lucruri pe care nu pot să le iert. Lista ar fi mare, deci, o imperfectă la propriu.
Reușite. Am lucrări frumoase cu care mă mândresc. Și chiar sunt importante și apreciate. Dar vreau să cred că cea mai importantă reușită este încă în drum spre mine.
Actual. Filmul „Carbon” e unul dintre ultimele lucrări bune și cu un impact fenomenal. Recent am finalizat și filmările la proiecția „Omul fără linia vieții”. Așteptăm premiera cu un rezultat frumos! Tot cu un aer proaspăt este și lansarea videoclipului „Imnuri de război” cu Alternosfera, o lucrare demnă de admirat! Mereu apar noi provocări și mie îmi place să trăiesc cu ele. Mai nou, am realizat costume pentru spectacolul „Hamlet” la Teatrul Geneza Art. Trebuie să vedeți ce-i asta!
Provocări. Recunosc, am avut un proces lung și de căutări la crearea personajelor în mai multe proiecte, dar consider asta o normalitate. E un proces creativ și, cu cât mai mult este analizat și gândit, cu atât mai reușit este rezultatul. Se întâmplă să fac într-un fel, apoi să schimb totul și să o iau de la capăt. Sunt diverse situații. Unele personaje le prind din prima, cu altele nu sunt împăcată nici după ce iese filmul. Cu regizorii mereu e anevoios și trăiești experiențe noi, fiindcă tot timpul se va găsi acel ceva pentru care trebuie cineva să facă un compromis. Și de aici se începe…
Generație. Eu am făcut parte din generația cu două canale la TV. Cunoașterea lumii și viselor se datorau cărților! Eram un copil reprezentativ, cu tot „pachetul” acelor timpuri. Multe năzbâtii! Alergat pe afară indiferent de anotimp, cățărat prin copaci, genunchi juliți, căzături de pe bicicletă și lista ar fi mare! Nu ne plictiseam niciodată, eram creativi și inventivi! Taică-meu, muzician, mă vedea pianistă, dar eu desenam prințese pe toate ușile din casă. Mi-au cumpărat chiar și un pian, îl am și acum. Azi, aș vrea să cânt la el, dar nu mă lasă „prințesele”. (zâmbește)
Devenire. La întrebarea retorică „Ce vrei să devii când te faci mare?”, răspunsul era fără ezitare „Vânzătoare la magazinul de păpuși!”. Nu prea aveam jucării, iar dacă ajungea vreo păpușă pe mâna mea, suporta o transformare radicală, de la coafură până la fuste lungi cu trenă. Așa au început ideile mele să lucreze. Mai târziu, am trecut la ținutele proprii pentru care erau aduse jertfă multe fețe de pernă de prin dulapurile lui maică-mea…
Culori. Pentru mine, sunt ca un instrument pentru a reda sau a obține un rezultat, în cazul în care am sarcina de a mă juca cu ele. Nu fac „poezie” din asta. Și nu obișnuiesc să utilizez toate culorile spectrului ca să demonstrez că mă pricep să le îmbin. Prefer să lucrez cu o paletă cromatică minimalistă, dar cu sens.
Haina. Dacă sincer, eu nu am dragoste specială pentru ținute vestimentare. Haina e doar una din uneltele care ne ajută să transmitem un mesaj prin chip, personaj, stil și abordare.
Cuplu. Doi artiști într-o casă înseamnă un mare dezastru. Fără program normal. El zile sau chiar nopți întregi poate să nu iasă din atelier, eu zile sau nopți în șir pot fi pe platouri de filmare. Zboară fiecare pe unda lui. Poate să se întâmple să nu ne intersectăm nici emoțional, perioade. Și totodată, Robert este cel mai bun prieten, critic, dar și susținător al meu. Putem discuta ore întregi pe un subiect care ne frământă pe ambii. Știu că orice rău nu s-ar întâmpla, el o să mă aștepte acasă și voi fi mereu înțeleasă. Noi am devenit profesioniști împreună, cunoscând procesul din interior și susținându-ne reciproc! Asta ne aseamănă. Relația noastră se bazează pe înțelegere și acceptare, fiindcă… poate că suntem diferiți, dar în același timp asta ne apropie. Spre exemplu, eu îmbrac aproape tot timpul negru, în schimb soțul meu nu are nici o haină de această culoare în garderoba lui.
Un fiu. Andrei e băiat mare! Dar pentru mine oricum e puiuțul mamei. Dorul… cine nu-l cunoaște, nu va înțelege. Utopic, aș da timpul înapoi numai pentru ca să-l mai țin în brațe. Eu învăț să trăiesc în fiecare zi și îmi doresc să am cât mai mult timp pentru asta!
Alegeri. Uneori am fost pusă în situația de a lua decizii la viteză și m-am convins în timp că am ales corect. Calea mea este să duc la bun sfârșit ceea ce încep și-mi doresc drum verde spre toate proiectele mele.
… drum verde spre toate proiectele mele