Cancerul nu alege! Mereu ne gândim că nu ni se poate întâmpla nouă asta și,
abia atunci când ne pomenim cu un diagnostic egal cu o condamnare,
începem să regretăm că nu am găsit timp pentru noi.
Despre cancer nu ne place să vorbim sau să scriem, preferăm să fugim de acest subiect trist și, din păcate, așa procedează și boala. Se ascunde și dă de știre atunci când… de multe ori este prea târziu.
Găsim timp pentru manichiură, pentru cumpărături, pentru seriale,
dar foarte rar găsim timp pentru un control de rutină… Oare de ce?
Despre cancer se spune că se tratează cu voinţă și credinţă, și apoi medicamentos.
Trei femei puternice ne oferă câte o lecţie: Pentru viaţă merită să lupţi,
indiferent de șansele pe care le calculează medicii…
FOTO: NATALIA MITEREVA; COORDONATOR DE PROIECT: CORINA-MARIA DREAGLĂ
TEXT: EUGENIA ION, MAKE-UP: MARY KAY MOLDOVA
Un proiect susţinut de MARY KAY MOLDOVA
Află povestea Ecaterinei Gurscaia – social media manager, 28 de ani
Totul a început cu faptul că mi s-a mărit un ganglion limfatic lângă claviculă. Știi, era așa o glumă – „nu căuta pe Google boala după simptome. Că vei scrie că te doare capul și-ţi va arăta că ai cancer”.
Dar viaţa întrece orice glumă, prin sarcasmul ei. O săptămână am așteptat rezultatul biopsiei. Pe toate site-urile era scris negru pe alb că atunci când se inflamează un ganglion din zona cervicală în partea dreaptă – în 90% de cazuri e cancer. Totuși, speram la o minune, care nu s-a întâmplat la acel moment. Limfom Hodgkin a fost diagnoza mea. Prima perioadă, de acceptare, era foarte grea. Ba mă visam în sicriu, ba mă gândeam că poate ar fi o greșeală. Dar raţiunea a câștigat această luptă interioară, firească, dar lipsită de sens.
Toată puterea de a lupta am luat-o de la copilul meu. El este dragostea mea și sensul vieţii mele. El depinde de mine și are nevoie de mine. Puteam, probabil, să cad într-o depresie, crezând că nu mai vreau să trăiesc, pentru mine. Că lupta e prea grea. Dar existenţa lui, zâmbetul lui, merită orice luptă. Câștigă orice premiu, chiar dacă se pune viaţa pe cântar. Dacă cineva zice că ar muri pentru copilul său, eu am ales să trăiesc pentru el.
Din păcate, ţara noastră nu dispune de resurse financiare pentru a oferi tratamente pe măsură. Tot ce se face la capitolul oncologie nici măcar nu ajunge până la un minim necesar. Sper să se rezolve această problemă. Sunt foarte mulţi bolnavi diagnosticaţi cu cancer, de care statul ar trebui să aibă mai mare grijă. Personal, am făcut tratamentul în Germania. Anume acolo s-a întâmplat acea minune, despre care vorbeam mai devreme. Minunea vindecării, care s-a produs datorită muncii asidue a medicilor și datorită susţinerii de care am avut parte.
Sunt o norocoasă pentru că am în jurul meu oameni conștienţi, oameni înţelegători și informaţi. Legăturile cu prietenii au devenit mai strânse, iar cei care au făcut cunoștinţă cu istoria expusă amănunţit pe blogul meu, au dat dovadă de empatie.
Această luptă m-a schimbat, cu siguranţă. Trăiam cu ideea asta impusă de societate precum că oamenii din jur sunt un pericol și că ne vor răul. Realitatea, însă, e alta. Ai ceea ce ceri. Ai ceea ce reprezinţi. Îi atragi pe cei care îţi seamănă ţie ca personalitate. Oameni buni, deschiși, empatici – sunt foarte mulţi. Iar fericirea se ascunde în lucruri mărunte. În rutina de zi cu zi. Fericirea e o decizie, pe care poţi să o iei oricând.
Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în această perioadă a fost să am încredere. Să nu încerc mereu să controlez totul (încă muncesc la acest capitol). Să mă relaxez. Să savurez mai mult viaţa. Să nu alimentez stresul cu emoţii și gânduri neplăcute.
Oncologul din Germania a spus că nimic nu poate declanșa cancerul. Celulele se divizează în fiecare clipă, cu exactitate. Ca în orice mecanism din lume – se pot întâmpla erori. Așa a fost și în cazul meu: a fost o greșeală în divizarea celulelor la nivel de ADN. O greșeală pe care eu nu o puteam influenţa. Pe care nu aș fi putut să o previn. Putea să se întâmple cu absolut oricine.
Cancerul este o boală care necesită resurse financiare. Trebuiau FOARTE MULŢI bani. Pe care nu îi aveam. Am ales calea cea mai raţională: să calc peste principii și peste mândrie, să povestesc oamenilor totul, pas cu pas, prin ce trec, și să cer. Bineînţeles, îmi era rușine. Dar voiam să trăiesc. Oamenii s-au arătat foarte receptivi, empatici și au făcut o adevărată minune. Noi am făcut asta împreună. Vreau ca fiecare om care mi-a donat bani și care vede aceste rânduri, să știe că el sau ea a salvat viaţa unei femei. Unei mămici, care va preţui acest dar până la ultima suflare.
Un mesaj de încurajare: Ia o decizie și ţine-te de ea până la urmă.
De exemplu: „să trăiesc” – e o decizie. Spui în fiecare zi cu voce tare în detalii decizia ta. Îţi spui singur ţie că ești puternic, chiar dacă te simţi slab. La urma urmei, te prefaci puternic, până nu devii. Asta nu înseamnă că nu va fi greu. Va fi. Tuturor le e greu. Vrei să plângi – plângi, dar nu prea mult și ţine-te de viaţă.
Setul fermecat TimeWise®Age Minimize 3D®
Loțiune tonică hidratantă regeneratoare Time Wise®
Bază de machiaj pentru protecție solară SPF 15
Cremă CC cu SPF 15 Deschis
Pudră pulbere translucidă
Pudră mătăsoasă Medium Ivory
Pudră contur
Pudră iluminatoare
Fard de obraz Chromafusion® Petale de trandafir
Creion pentru sprâncene Brunet
Bază pentru fardul de pleoape
Fard de pleoape Chromafusion®
Creion de buze Neutru deschis
Ruj de buze ultra-hidratant Roz cuceritor