Antreprenoare, co-fondatoare @varavara.md @mi.e.dor @boraboraclub.md @ggroup.moldova
Ecaterina Papanaga, astăzi, este o femeie care se umple de energie prin rugăciune și călătorii inițiatice, iar din această stare de plenitudine slujește familiei, afacerilor sale, femeilor și copiilor din Moldova. În acest an, în business, a acceptat o experiență nouă – să aibă grijă de directori, de sănătatea lor emoțională, financiară și intelectuală, pentru ca ei, fiind în resurse, să poată avea grijă de afacerile ei.
Femeilor le sunt necesare femeile – este cea mai bună terapie personală.
În acest an, am reușit să-mi organizez viața astfel încât o zi pe săptămână să o dedic slujirii femeilor, fie prin consultații individuale sau de grup, fie prin întâlniri sufletești în format mai larg. Ieșirea mea din businessul operațional mi-a permis să mă concentrez și mai atent pe soț și pe copii, dragostea și atenția mamei fiind un elixir al creșterii și dezvoltării lor.
Am trăit recent o transformare uriașă pe Camino de Santiago. Am mers pe jos din Portugalia în Spania, iar câteva zile am stat în tăcere deplină. A fost o încercare enormă și o trecere într-o altă înțelegere a vieții. Un mare pas înainte, în familie, a fost drumeția la munte împreună cu copiii – depășind greutățile, ne-am cunoscut mai bine și ne-am apropiat și mai mult.
Am trecut prin multe etape de autodescoperire, de negare, de autoconfirmare. Cred că ultimii 10 ani doar cu asta m-am ocupat. E ca și cum, având un corp înțepenit, ai umbla mereu cu un baros în mână și ți-ai frânge, pe rând, membrele, pentru ca apoi să le vezi cum se vindecă și se transformă în unele mai flexibile, mai elegante și mai potrivite vieții tale. Da, doare, dar este inevitabil pentru a realiza ceea ce ți s-a dat.
Momentul crucial de la care a început schimbarea mea ca femeie au fost durerile psihosomatice, migrene de patru zile. A fost nevoie de câțiva ani și de mulți profesori, medici și ghizi pentru ca eu să încetez să lucrez 24/24 și să mă întorc către mine și menirea mea. Astăzi, liniștea mea este Ortodoxia. Rugăciunea, dialogul cu Părintele meu duhovnic și adâncul tăcut al Universului în care mă cufund vizitând locuri sfinte.
Cred că am primit antidotul pentru vulnerabilitate. Îmi amintesc vulnerabilitatea mea în fața experților sau a angajaților care îți răsucesc mâinile, iar tu te temi că afacerea se prăbușește dacă pleacă. Îmi amintesc vulnerabilitatea mea în relația cu soțul, când eram convinsă că fericirea noastră poate să se destrame. Acum știu că nu aparținem nimănui și nimeni nu ne aparține. Angajații cresc și vine timpul să plece. Dacă îi ții artificial, suferă și afacerea, și omul. Ca și copiii care cresc și părăsesc cuibul. În relația cu soțul, știu că doar mândria poate fi vulnerabilă. Dacă nu o pui mai presus decât iubirea, atunci bunătatea acoperă orice durere ca o pătură și te vindecă și în cele mai grele momente.
În Univers există tot ce ai nevoie. Respectă legile lui și vei primi ceea ce îți este destinat.
Nimeni nu îți este prieten, nimeni nu îți este dușman – fiecare îți este profesor.
Mi-aș fi dorit să știu aceste lucruri de la naștere, dar la mine au venit abia după 35 de ani.
Sunt sigură pe mine când îmbrățișez o femeie după consultație și văd lacrimi de fericire pe fața ei, pentru că pentru prima dată și-a privit viața altfel. Când stau pe scenă, contopită cu sute de oameni din sală. Când îmi strâng copilul adormit în brațe și simt cum prin mâinile mele trec raze de iubire divină. Când văd ochii soțului plini de iubire și admirație ațintiți asupra mea. Atunci știu că împlinesc ceea ce Universul mi-a încredințat. Și plâng des de fericire în astfel de momente.
Pentru mine, adevărata eleganță nu este în haine, accesorii sau branduri. Este în milostenia față de cei din jur. Cea mai elegantă femeie pe care am întâlnit-o a fost o maică dintr-o mănăstire din nordul Moldovei. Era îmbrăcată în bunătate, grijă și iubire. Mai elegantă decât ea nu am cunoscut pe nimeni.
Succesul este ca un leagăn în mâinile lui Dumnezeu: atâta timp cât înțelegi că îi aparține Lui, te scalzi în lumina gloriei; dar dacă începi să crezi că îți aparține, cazi în noroi.
Interviu de Rodica Ciorănică, Foto: Victoria Wonka
#plenitudine