Fondatoare Lorema Esthetic
Elena a construit un brand mai puternic chiar decât propriul nume. A creat Lorema după valorile și intuiția proprii, fără a se limita la o singură direcție. Astăzi, după aproape 10 ani, Lorema înseamnă mai multe proiecte și direcții dezvoltate firesc, distribuția unor echipamente și tehnologii beauty recunoscute internațional, dar și o comunitate de clienți fericiți.
Nu am rămas niciodată acolo unde nu m-am simțit bine.
Cred că anul acesta a meritat multe aplauze, pentru că am dublat numărul de metri pătrați ai casei Lorema și ne-am mutat după nouă ani în altă proprietate.
Diversitatea mă reprezintă cel mai bine – îmi place să construiesc, să descopăr direcții noi și să transform ideile în lucruri reale. Asta îmi alimentează, de fapt, această stare de zbor continuu. E un ritm incredibil în fiecare zi și, vă asigur, nu cred că am două zile de muncă la fel. Încep dimineața cu un plan, dar de cele mai multe ori ziua vine cu propriul ei scenariu. Trăiesc intens tot ce fac, mă implic personal în toate, poate prea mult, dar trebuie să fiu flexibilă și să mă adaptez la multe lucruri care se schimbă din mers, nu întotdeauna în felul în care mi-ar plăcea mie. Cred că tocmai această dinamică mi-e tare dragă – mă ține vie și în forma perfectă. Dar, în același timp, încerc să țin direcția.
Perseverența e calitatea care m-a dus cel mai departe. Nu renunț ușor la ceea ce îmi doresc. Iar ceea ce mi-a complicat viața a fost, probabil, exigența – cer foarte mult de la mine și asta e foarte chinuitor, dar cer la fel de mult și de la cei din jur, iar pe termen lung e la fel de dificil. E o stare de autoflagelare continuă și trebuie să învăț cum să mă descotorosesc de ea, să fac abstracție de această cale nedorită spre perfecțiune.
Cred că sunt o norocoasă pentru că niciodată nu am cerut consimțământul de la nimeni atunci când am vrut să transform un vis în realitate. De cele mai multe ori am simțit ce vreau să fac și am mers înainte. Singurul om cu care mă sfătuiesc cu adevărat este soțul meu, Cornel. Și chiar dacă uneori ideile mele i se păreau aproape cosmice, el a avut încredere în mine și m-a susținut. Poate și de aceea am curajul să realizez tot ce-mi doresc. Am lucrat până în ultima zi de sarcină și am revenit la muncă full-time când Loredana avea doar trei zile. Acesta este cel mai mare regret al meu și cel mai mare preț pe care l-am plătit pentru Lorema – timpul pe care nu l-am avut cu Loredana. Dacă aș lua-o de la capăt, aș munci la fel de mult, dar nu aș mai sacrifica momentele care nu se mai întorc.
Dacă m-a ajutat sau nu faptul că sunt femeie? Nu m-am gândit niciodată din această perspectivă. Am știut ce vreau și am mers înainte. Eu mi-am permis mereu luxul de a fi așa cum sunt. Nu știu cum e să fiu altfel și nu pot purta roluri. E bine sau nu, încă nu am ajuns să mă gândesc la asta – o las pentru next level.
Îmi iubesc atât de mult viața, încât gândul că peste mulți ani n-o să mai fiu mă întristează foarte tare. În momentele astea mă lipesc de Cornel ca un scai, devin insuportabil de pupăcioasă cu el și cu fetele mele și îmi sun sau le scriu mesaje părinților. Cred că atunci îmi dau seama cel mai tare cât de frumoasă este viața mea și cât de fericiți suntem.
Cu siguranță sunt mai matură și mai împăcată cu mine decât acum zece ani. Nu am rămas niciodată acolo unde nu m-am simțit bine. Astăzi sunt mândră de toate deciziile mele, fără excepție. Îmi simt creșterea și transformarea și înțeleg că tot ceea ce sunt astăzi este rezultatul alegerilor de ieri.
Vreau să închei anul exact așa cum l-am trăit: cu multă recunoștință. Nu îmi doresc schimbări radicale, pentru că îmi iubesc viața așa cum este și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi și pentru faptul că sunt un om fericit. Eu nu trăiesc sindromul de viață amânată. Dacă îmi doresc ceva, încerc să acționez când simt că vreau, să nu las pentru „cândva”. Iar următorul an aș vrea să înceapă cu PACE – restul, sunt sigură, se va realiza peste așteptări, așa cum a fost mereu cu Elena Agachi.
Interviu de Rodica Ciorănică, Foto: Tori Wen
#acum