Co-fondatoare BUMBĂCEL
Stăm față în față și îi ascult povestea. Am impresia că tot ce trăiește familia sa este parte a unui scenariu scris cu mult înainte ca Elena și, mai târziu, fiica ei Cristina, să aleagă drumul pe care aveau să-l urmeze în viață. Ambele au venit pe lume în Uzbekistan, la distanță de ani, dar din 2013 urmau să rescrie căldura și confortul bumbacului în Chișinău, de la o pagină nouă numită Bumbăcel. Sau, din uzbecă, Pahtacha.
Cu cât mai mult ofer necondiționat, cu atât mai mult primesc.
Am venit pe lume în orașul Djizak, regiunea Samarkand. Tata, cercetător științific în zootehnie, avea doar două scenarii pentru viitorul meu – sau medic, sau contabil-finanțist. Când am absolvit școala, în orașul nostru tocmai se deschisese o fabrică de tricotaje, iar eu și prietena mea am mers imediat încolo să ne angajăm. Aveam o sarcină plăcută – verificam articolele finale. Tata era într-o deplasare prin URSS și nu știa că fiica lui de 16 ani a decis să câștige bani în loc să meargă la Institut. Când a revenit tata, trebuia să merg la fabrică în schimbul doi, de noapte, așa că am încercat să o șterg pe furiș. Nu mi-a reușit să mă strecor neobservată, tata m-a trimis autoritar la culcare, iar dimineața l-a sunat pe șeful fabricii și l-a rugat să mă concedieze. Așa s-a terminat prima mea interacțiune cu textilele.
Am terminat facultatea de economie și contabilitate, dar imediat după absolvire am fost angajată la combinatul de textile din Tașkent. Oricum am ajuns acolo unde îmi plăcea. Am făcut repede carieră, am ajuns până la director financiar și aveam în subordine 15 regiuni și o republică autonomă.
Între timp s-a născut fiica mea, Cristina. Când a împlinit un anișor, conform tradiției uzbece, am pus-o pe o masă mică și am înconjurat-o cu fasole, orez, bani, foarfece, caiet, ac și ață. Și iată fiica mea a ales o sută de bancnote de 50 de ruble, foarfeca și ața. Și bunicul i-a prezis profesia – în industria textilă. În scurt timp, soțul meu fiind moldovean, ne-am mutat în Moldova și am uitat acest detaliu.
Cristina a terminat Facultatea de bănci și finanțe, iar după ce a devenit mamă, în concediu de maternitate fiind, m-a întrebat de ce nu am crea o producere de textile – prosoape, articole de lenjerie intimă. Astfel, am început să importăm bumbac de înaltă calitate din Uzbekistan și am deschis producerea, am început cu prosoape, apoi cu lenjerie de pat. Atunci ne-am amintit de alegerea de la un an a Cristinei – că această meserie i-a fost predestinată.
Cel mai greu a fost când am revenit la Drăsliceni după Uzbekistan. Fântână cu coarbă, balon de gaz, foc la sobă, soțul meu la război în Transnistria. Umpleam casa cu fum, nu cunoșteam limba, iar soacra mă privea cu nemulțumire continuă. Dar încet-încet, m-am deprins – notam fiecare cuvânt pe care îl auzeam și învățam, tot așa am câștigat și dragostea soacrei.
Cu cât mai mult ofer necondiționat, cu atât mai mult primesc. Aceasta e lecția mea. În 12 ani de afacere, nu m-am plâns niciodată. Dacă Cristina începe să ofteze, o opresc la jumătate de oftat – nu vreau să aud nimic, mergem înainte, dacă nu noi, atunci cine să facă? Astăzi cred că avem peste 50 de locații în Moldova și în România, cu tot cu francize. Anul acesta am început să lucrăm cu Kaufland. Au 92 de magazine în România. E un volum extraordinar pentru noi! Avem comenzi pe iarnă și primăvară. Îmi place cum creștem!
Cine nu știe de Bumbăcel, ar putea începe să ne cunoască prin cearșafuri de pat și lenjerie intimă, este o senzație excepțională să porți haine naturale. Bunica soțului meu spunea mereu că poartă bumbăcel. De aici ne-am inspirat cu numele brandului. În Uzbekistan se spune Pahtacha, cu accent pe ultimul a.
Ce mă face puternică? Când văd calitatea mărfurilor noastre, când văd că fiica mea este fericită. Când văd că fiul și fiica mea se ajută reciproc. Când văd cum mă iubește soțul după atâția ani, când îmi spune, ce soție frumoasă am, ce pilaf gustos ai făcut sau ce bune sunt plăcintele tale!
Tata ne spunea mereu că dacă vom avea o educație bună, adică o școală, mereu vom găsi o nișă care să ne permită să ne afirmăm și să câștigăm bine. Studiile contează mereu pentru realizarea personală și reușita în viață.
Interviu de Rodica Ciorănică, Foto: Dumitru Furdui
#inițiativă