Efrosinia Guzun
(48)
Grigore Guzun
(13)
Valeriu Guzun
(47)
Trofim Guzun
(9)
Rusanda Guzun
(23)
Curaj
Anastasia Guzun
(17)
Din generație în generație
Am ajuns cu câteva minute înainte de ora stabilită. Drumul până la Liceul „Da Vinci” n-a fost tocmai drept. M-am învârtit puțin în cerc, printre străduțe. Când, în sfârșit, am ajuns, am zâmbit și mi-am spus: „Asta sigur nu seamănă cu școala mea din sat”.
O curte imensă și glasuri de copii care răsunau de parcă se juca finala Champions League la ei în pauză. Am sunat-o pe doamna Eufrosinia Guzun, directoarea instituției, iar vocea ei calmă mi-a spus: „Vă aștept sus”.
Interviul nostru a fost scurt. Am pornit reportofonul și în mai puțin de zece minute aveam deja toate răspunsurile. Precis și clare. Fără volane sau detalii de umplutură. Între replici încă se auzeau vocile copiilor de afară, iar telefonul doamnei Guzun mai suna din când în când — dovadă că viața de director nu cunoaște pauze.
Familia Guzun
Educația – o punte între generații
Pe Sanda, fiica sa, am cunoscut-o prin e-mail. Altă generație…
E în sesiune și se pregătește să devină profesoară de matematică. Răspunsurile ei au fost echilibrate, cu un soi de maturitate care confirmă: seriozitatea și simțul responsabilității se învață în familie.
Ambele au mărturisit că au o relație bună, dar nu una de „prietene”. Mai degrabă una de mamă și fiică — cu limite clare, cu respect și educație bazată pe corectitudine. În casa lor, fiecare are rolul său, responsabilitățile sale. Iar deși doamna Guzun se descrie drept o femeie puternică, Sanda a dat-o puțin de gol: chiar și cei mai puternici dintre noi au frici, nu-i așa?
Privind spre fiica sa, Eufrosinia Guzun pare să-și pună toate speranțele. Sanda ar putea fi cea care va duce mai departe ceea ce mama nu a reușit pe deplin să înfăptuiască.
Text: Eugenia Ion
Foto: arhiva personală
Efrosinia Guzun
Mamă de cinci ori. E absurd să vă întreb dacă pe toți copiii îi iubiți la fel. Sau nu?
Iubirea mea se manifestă la fel. Nu fac diferențe!
Povesteați într-un interviu că nu aveți frică, cam de nimic, sunteți așa, foarte curajoasă. Cum transmiteți acest sentiment și copiilor dumneavoastră?
Prin a depăși limite. Dacă simt că le e frică de ceva, sau nu vor să facă ceva, eu nu mă las până nu-i conving să încerce sau să facă acel lucru de care le e frică. Și nu cedez, chiar dacă uneori durează și ani.
Cum i-ați educat? Ați fost o fire mai libertină sau, dimpotrivă, mai severă?
Libertină, dar corectă. În casă sunt reguli care nu se încalcă, dar îmi place să ofer fiecăruia libertate. E timpul lor, pe care îl trăiesc cum vor, fiecare în camera lui, cu activitățile pe care le iubesc. Mai nou, de câteva luni, avem și un PlayStation, (râde) pe care nu l-am avut înainte, și calculator. E meritul fiicei mele, a treia, care ne-a convins. Moș Crăciun a fost generos în acest an. Acum îmi pare rău că nu le-am făcut cunoștință mai devreme cu aceste gadgeturi, pentru că acum sunt foarte pasionați de ele și nu ai limite…
Dvs. cum ați fost educată în familie?
Strict!
Atunci când, de exemplu, aveți momente în care poate vă enervați, vă înfuriați, cum vă temperați?
Nu mă temperez. Ridic glasul, iar după îmi dau seama că am greșit și de fiecare dată îmi zic că nu voi mai face asta, dar din păcate nu mă pot controla. Aceasta este unica metodă prin care pot scăpa de furie și negativism, să ridic glasul. Dar… există un aspect pe care trebuie să vi-l spun, am fost înzestrată de la natură cu o voce destul de apăsată și sonoră (râde).
Cum descrieți relația cu Rusanda? E o relație de mamă-fiică sau vă permiteți să fiți prietene?
Noi avem o relație destul de bună, nu dificilă, deși fiecare copil are un caracter diferit. Sanda este un copil foarte calculat. Nu ne considerăm neapărat prietene, dar avem o relație foarte apropiată. Ea nu mi-a creat niciodată probleme, este independentă și curajoasă. Mie îmi place să gătesc și încerc să îi transmit asta și ei. În general, aș vrea să mă concentrez pe a-i transmite ceea ce știu și să o ajut să devină fată de casă.
Ce le spuneți copiilor dumneavoastră când, de exemplu, vă întreabă de ce este atâta nedreptate în lume, de ce lumea este atât de crudă?
Eu folosesc foarte multe exemple în educație. Le povestesc despre evenimente care se întâmplă în lume și le dau exemplu. Și prin aceste exemple, și prin ceea ce le spun, discutăm în familie orice lucru negativ, dar și pozitiv. Vorbim despre ce s-a întâmplat, cine este vinovat, după părerea mea, și facem un fel de dezbatere. Fiecare își spune părerea. Îmi place foarte mult să le ascult argumentele. Pe măsură ce copiii cresc, văd că argumentele lor se schimbă și evoluează.
Cum îi protejați de situații neplăcute? Sunteți foarte protectivă sau îi lăsați să se descurce?
Îi las să se descurce. Dacă cade, se ridică, spală rana și mergem mai departe. În niciun caz nu sunt protectivă, pentru că eu azi sunt, dar mâine poate nu voi mai fi…
Când considerați că un părinte este împlinit?
Un om care a adus pe lume un copil, e deja împlinit.
Ce viitor ați dori pentru fiica dumneavoastră? O vedeți mare matematiciană sau femeie de afaceri?
Sanda a finisat anul trei la Universitatea Pedagogică, profesor de matematică și anul trei de master în economie la ASEM. Îmi place cum se descurcă cu copiii în calitate de profesor și aș vrea să se implice mai mult în dezvoltarea școlii. Eu aștept de la ea să facă ceea ce eu nu am făcut, pentru că ea este mai nouă, mai actuală, are o altă viziune și dorință de dezvoltare.
Un părinte iartă totul copilului său?
Da, absolut totul.
Dar copiii iartă totul părinților?
Da.
Care este calitatea cea mai de preț pe care o are fiica dumneavoastră?
Corectitudinea. În general, este foarte muncitoare, implicată și corectă. Îmi place că încearcă să nu facă lucruri greșite.
Din generație în generație
Rusanda Guzun
Rusanda, ai o mamă despre care se spune că nu se teme de nimic. E adevărat sau are, totuși, anumite frici?
Cred că toți oamenii au frici, chiar dacă știu foarte bine să le mascheze. Consider că și cei mai puternici oameni undeva în adâncul sufletului ascund un amalgam de fobii, unele mai banale, iar altele mai adânci. Mama este unul dintre acești oameni, la cât este de puternică, ea este un om care se teme de adrenalină, nu se dă la rollercosteruri, nu se dă cu schiurile… Cum se spune „chiar și un elefant se teme de un șoarece”.
Ți-a pus numele inspirată de romanul „Frunze de dor” al lui Ion Druță. L-ai citit? Acasă la voi se citește mult?
În familia noastră se cultivă cultura de a citi de la o vârstă foarte fragedă. Mama a citit și citește foarte mult și i-a reușit să ne transmită și nouă această dragoste pentru cărți. Avem o singură regulă în casă – să citim toți literatură de calitate. Lucrând în școală, avem marele noroc să avem cei mai buni profesori de română, care ne dau cele mai bune recomandări de cărți. Cu siguranță printre sutele de romane care le-am citit se regăsește și „Frunze de Dor” de Ion Druță, cred că a fost unul dintre primele romane care le-am citit. Întrucât sunt un om foarte curios, aflând că numele meu este inspirat dintr-o carte, odată ce am avut abilitatea de a citi romane, am citit și „Frunze de Dor”.
Dacă ar fi, matematic vorbind, să faci din iubirea mamei tale către tine și frații tăi o figură geometrică, cum ar arăta aceasta? Dar o ecuație?
Cred că iubirea mamei mele pentru mine și frații mei ar putea fi asemănată cu o dreaptă proiectivă, o figură ce pare simplă la prima vedere, dar care ascunde complexitate. Nu urmează regulile unei drepte obișnuite, face excepții, trece dincolo de limitele evidente și este înțeleasă cu adevărat doar de cei care au avut privilegiul să o cunoască.
Dacă ar fi să compar relația noastră cu o ecuație, aș alege x² + y² = 1. La fel ca această ecuație, relația noastră este plină de armonie și echilibru, dar și de profunzimi ascunse. Din simplitatea ei pot lua naștere lucruri mărețe, iar fiecare interpretare dezvăluie o altă fațetă a legăturii noastre
De câte ori pe zi vă spune că vă iubește?
Mama rar ne spune că ne iubește, dar cred că toți frații știm că ea ne iubește enorm. În schimb știe să-și manifeste dragostea prin alte moduri decât vociferarea sentimentelor.
Ai momente în care simți că cei mai mici decât tine au parte de mai multă iubire?
În familia noastră, părinții nu au făcut niciodată diferențe între copii, fiecare dintre noi este iubit în mod egal. Singura nuanță care apare este legată de dinamica dintre frați: cei mai mari tind să le acorde o grijă aparte celor mai mici. Astfel, în mod firesc și cumulativ, cei mai mici ajung să primească mai multă atenție din partea întregii familii.
Este mama ta prietenul tău? Îi ceri des sfatul?
Mama este, fără îndoială, o persoană foarte importantă pentru mine, căreia îi cer adesea sfatul și în care am mare încredere. Totuși, cred că rolul unei mame nu ar trebui să se reducă la cel al unui simplu prieten. Ea este mai mult decât atât, o figură de sprijin, ghidare și autoritate, iar relația cu ea ar trebui să fie diferită de cea pe care o avem cu un prieten obișnuit.
Acasă aveți toți rolurile partajate? Cine e directorul în casă?
În familia noastră nu există roluri prestabilite sau cineva care să dea ordine. Nu avem un director al casei, fiecare contribuie cu ce poate, atunci când poate, dar dacă este vorba de lucru, toți suntem disponibili. Lucrăm împreună până când toate treburile sunt terminate, iar responsabilitățile se împart firesc, fără impuneri. Fiecare membru al familiei își asumă ceea ce reușește să facă, iar acest mod de organizare ne apropie și mai mult, pentru că totul se bazează pe sprijin reciproc și colaborare.
Unde greșesc părinții în raport cu voi, copiii? Chiar și mama ta greșește?
Nu cred că există niște instrucțiuni clare despre cum este corect să crești un copil. Fiecare părinte face ceea ce simte și crede că este corect. Sigur că sunt momente când mă supără unele acțiuni sau vorbe ale mamei, dar dacă ea așa a decis, probabil așa și trebuie să fie.
Dacă ai avea un milion de euro, câți din ei i-ai cheltui pentru familie?
Dacă aș avea un milion de euro nu i-aș cheltui. Cel mai probabil i-aș investi în afacerile familiei ca ulterior acest milion să se transforme în câteva.
Apropo, cine vă dă bani de buzunar?
Nu ni se oferă bani de buzunar în mod regulat. Eu iau atât cât consider că am nevoie și, în funcție de necesități, ofer și celor mai mici. Banii pe care îi am la dispoziție îi folosesc atât pentru cheltuieli legate de afaceri, cât și pentru cele familiale sau personale. Deși părinții nu îmi impun niciodată un control asupra modului în care îi cheltuiesc, nu am făcut niciodată abuz.
Ce s-a întâmplat cu tine atunci când te-ai ciocnit de prima duritate a lumii?
A fost momentul în care am început să reflectez mai profund asupra fiecărei acțiuni pe care o fac, să iau în calcul mereu cele mai nefavorabile scenarii și să caut modalități de a le evita. Am înțeles atunci că, în astfel de situații, sunt doar eu cu mine și că pentru a le face față, trebuie să fiu puternică și echilibrată.
Mama îți spune că numai o femeie puternică poate schimba lumea?
Mama îmi spune des că lumea este plină de oameni ageri, dar și de mișei, și că viața seamănă cu un câmp de luptă în care doar cei mai puternici reușesc să supraviețuiască. Pentru a te descurca și a te menține în acest mediu, trebuie să fii calculat, să ai o aparență îngrijită, să dai dovadă de inteligență și, mai ales, să știi să citești foarte bine oamenii.