Medic oncolog-ginecolog, doctor habilitat în științe medicale
Irina Tripac este femeia care și-a dedicat cariera vieții și sănătății altor femei. Și nu doar. Este acolo, lângă pacientele sale, zi de zi, ajutându-le să-și găsească drumul spre sănătate, departe de boala care macină destine. Doamna doctor poartă cu respect halatul alb și principiile medicinei hipocratice, iar la cabinet demonstrează acest lucru în interacțiunea cu pacienții săi. Pentru că nimic nu este mai presus decât viața!
Excelența în medicină se obține cu minte și suflet.
Ziua mea începe devreme, cu vizitele la paciente și pregătirea intervențiilor chirurgicale, multe dintre ele realizate prin tehnici minim invazive, laparoscopice. Urmează orele din sala de operație, consultațiile, discuțiile cu pacientele și familiile lor, iar atunci când timpul îmi permite, activitatea științifică și formarea colegilor mai tineri. Sunt zile intense, dar fiecare dintre ele îmi amintește de ce am ales această profesie. Fiecare clipă o trăiesc din plin, indiferent dacă sunt la cabinet, cu studenții sau acasă, acolo unde atmosfera îmi permite să îmi încarc bateriile.
În primul rând, port o responsabilitate enormă. În fața mea nu este doar un diagnostic, ci o femeie cu temeri, speranțe, familie și planuri de viitor. Fiecare decizie trebuie cântărită cu multă atenție, pentru că poate influența atât rezultatul tratamentului, cât și calitatea vieții sale. Încrederea pe care mi-o oferă mă motivează să fac, de fiecare dată, tot ceea ce este posibil pentru a-i oferi cea mai bună șansă.
Cea mai mare răsplată pentru mine, ca medic, este să revăd o pacientă sănătoasă, liniștită și întoarsă la viața ei. Să o văd zâmbind după o perioadă în care a trecut prin teamă, operație și recuperare înseamnă enorm pentru mine. Uneori, un simplu „mulțumesc” sau o îmbrățișare valorează mai mult decât orice titlu profesional.
Când închid ușa cabinetului și merg spre casă, mă întreb dacă am făcut tot ceea ce depindea de mine pentru fiecare pacientă. Uneori plec obosită, alteori continui să mă gândesc la cazurile dificile, dar atunci când știu că am oferit tot ce am putut, merg acasă împăcată. Medicina nu rămâne întotdeauna în cabinet. De multe ori o port cu mine și după încheierea zilei.
Unul dintre cele mai prețioase sfaturi primite de la un mentor a fost să nu tratez niciodată doar boala, ci femeia din fața mea, cu fricile, speranțele și povestea ei. Și să am curajul de a adopta metode noi atunci când acestea îi pot oferi o șansă mai bună. Cred că acest principiu m-a însoțit pe tot parcursul carierei. Cu siguranță că am mai primit îndemnuri și sfaturi bune pe care le-am folosit la timpul potrivit. E un mare noroc să fii înconjurată de oameni înțelepți.
Dacă nu medicină… Mi-ar fi greu să mă văd departe de medicină. Probabil aș fi ales cercetarea sau formarea altor medici, pentru că îmi place să descopăr lucruri noi, dar și să transmit mai departe experiența și cunoștințele pe care le-am acumulat. Această știință te cucerește în fiecare an prin apariția inovațiilor, a soluțiilor în combaterea unor maladii, prin speranța că sănătatea poate ieși învingătoare în lupta cu durerea.
Cred că pacientele caută nu doar experiență chirurgicală și acces la tehnici moderne, minim invazive, ci și un medic care să le asculte, să le vorbească sincer și să le explice fiecare opțiune. Încerc să le ofer timp, claritate și, mai ales, sentimentul că în această perioadă dificilă nu sunt singure. Încrederea în medicul tău este de neprețuit. Poate că aceasta este prima regulă atunci când îți încredințezi sănătatea unui specialist.
În cariera mea am învățat că progresul în chirurgie nu înseamnă doar aparatură performantă și tehnici noi. Înseamnă mai puțină durere, o recuperare mai ușoară și posibilitatea ca femeia să se întoarcă mai repede la familie și la viața sa. Iar medicina de excelență se face nu doar cu mintea și cu mâinile, ci și cu sufletul. Cuvintele pot vindeca acolo unde nici nu te aștepți.
Interviu de Iuliana Mămăligă, Foto: arhiva personală
#dedicare