Tot mai aproape de vară și mai departe de timp. Nu-mi pot răspunde când a trecut primul an școlar a piciului meu din clasa I, cum fratele lui mai mic începe să-i îmbrace hainele și să împartă uneori aceiași adidași. Poate ne limităm doar la întrebări?
Fiecare zi de luni mi se pare aglomerată, cu agendă plină și parcă fără de capăt. Duminica e puțină și ziua de luni multă. An de an, la 23 mai, în întreaga lume, sunt celebrate broaştele ţestoase. Cu siguranță și noi avem o carapace pe care o purtăm după noi, doar că culorile ei se schimbă în funcție de stările noastre interioare. Ne ducem povestea în spate, iar unele devin titluri de carte.
Povestea „femeii de la poarta închisorii” de la Ileana Rusu a făcut valuri peste luna mai și nu se oprește aici. I-am ascultat interviul de ieri la „neREDactat” cu Rodica Ciorănică și m-a luat frica să aud ce se află în culise și în același timp am simțit și o doză de curaj la cât de frumos poți să-ți îndrepți coloana vertebrală și să spui partenerului tău de viață că sunteți KIT! Am apreciat întotdeauna cum își face materialele de jurnalist și intuiția îmi spune că acest volum este foarte foarte bun!
Scrisul e mai interesant uneori decât vorbitul, de aceea poate adesea evadez și eu prin textele mele, e mai ușor să ștergi ce ai scris, decât ceva gata spus.
Întotdeauna am timp să privesc și să analizez alte lucrări, emisiuni, dar pe ale mele le las la sfârșit. Vine o zi când o să învăț și lecția asta. Iubirea de sine și timpul meu sunt momentele la care trebuie să mai revin. Aici rămâne subiectul încă deschis…
Să aveți o săptămână cu ochii dragostei pe voi!
Eu trec în banca mea să urmăresc podcast-ul cu Lili Lozan, de joia asta!
În curând vă dau un teaser, de poftă!