De azi drumurile mele spre redacție vin tocmai de la Răzeni, iar acest parcurs va ține probabil ceva timp până ne restabilim înapoi cu traiul la Chișinău.
Nu e ușor, dar cel puțin știu că roșiile și castraveții sunt de la mama din grădină, iar ea are grijă să ne întrebe mereu dacă nu ne este foame.
Acum nouă ani, exact de acasă, Viorel a venit să mă ia mireasă. Ograda era plină cu oameni, iar nepoțelul mai mare nu a pierdut tradiția de a pune cuțitul în ușă ca să-și răscumpere cumva mătușa.
Dacă unii miri fug de obiceiuri, părinții mei au ținut neapărat ca unele dintre ele să fie păstrate. Pana cea albă din pantof nu a lipsit toată ziua și nici băsmăluța cu bănuți sau busuiocul din colacul miresei. Tradițile de la nord cu cele de la centru s-au împletit perfect într-un eveniment care a devenit o poveste pentru El și Eu și copiii noștri.
25 iulie este despre NOI!
Se spune că cei născuţi în această zi sunt copleşiţi de dorinţa romantică de a avea vederi cât mai largi şi de a realiza fapte imaginare. Vladimir Beșleagă împlinește astăzi 91 de ani și nu face parte din tablourile faptelor utopice, în lumea lui leagă frumos realul cu irealul, fantasticul cu știința, omul cu natura. Ar fi minunat să ajungem cu toții la această vârstă și să ne rescriem jurnalele cu atâta claritate.
La mulți ani, Maestre!
Ziua Mondială de Prevenire a Înecului, declarată în aprilie 2021 prin rezoluţia Adunării Generale, este organizată tot anual la 25 iulie. Acest eveniment global serveşte ca o oportunitate de a evidenţia impactul tragic şi profund al înecului şi de a oferi soluţii salvatoare pentru a preveni această situația.
Nu știu cum se întâmpla în copilăria noastră, dar cam jumătate de mahala eram pe la iazurile din sat, nu mai știam de existența piscinelor. Poate pentru că nicvi nu erau! Cu cât grija pentru comunitate e mai mare, cu atât crește și riscul acestor situații. Alt adevăr este că pe vremea bunicilor nu erau atâtea știri și nu se păstra o evidență strictă la toate cazurile neplăcute din viața unui om.
Și da, m-am întâlnit și eu o dată cu moartea pentru câteva secunde. Eram aproape de fundul râului Nistru. Noroc de oameni buni, nici azi nu știu cine m-a salvat. Știu doar că i-am mulțumit în română, iar el mi-a răspuns ceva în limba rusă.
Asta se întâmplă când nu ascultăm și ne lăsam duși de val, gândind că mereu avem colacul de salvare la îndemână. Repetați cât mai des copiilor și chiar maturilor că niciodată nu e bine să te depărtezi de mal. Sănătate!
Acum poftim la nunta de salcie! Dacă vorbim de daruri, se recomandă: un coş împletit din ramuri de salcie, un buchet de ramuri de salcie, brăţară şi inel împletite din ramuri tinere, iar ca să simplificăm aceste tradiții, este suficient un mesaj!
Mulțumesc!