Istoria se repetă, atunci când ești mai puțin pregătit sau chiar deloc…
Demult nu s-a citit atâta durere și nedumerire pe chipul oamenilor, încerc să evit unele știri, dar cele legate de copii mă depășesc. Fiindcă sunt și eu mamă, înghit în sec atunci când îi văd cum își iau rămas bun de la tații lor și se îndreaptă spre noi fără a ști dacă vor mai avea la ce se întoarce. Știu că pernele de aici nu le încălzesc somnul celor plecați de la casele lor, în schimb le oferă siguranță! Cine s-ar fi gândit că ridică azi o locuință ca mâine-poimâine să o arunce bombele în aer?!
Să fie asta o lecție? E prea dur.
Acum înțelegem că vorbele bunicilor nu erau povești, dar realități care dor și prind rană înapoi.
Și dacă credeam că în aceste timpuri, nu e loc de un război, răul nu are nevoie de pașaport sau documente de intrare în țară, el nu întreabă, ci pur și simplu îți scoate hainele afară și te alungă ca pe un câine…
Primele discuții din redacție încep cu ultimele noutăți, fiecare aduce istoriile sale și le împărtășim împreună. Ședința de azi, amână toate planurile, oprește paginile din tipar și pur și simplu… pauză!
Nimeni nu știe ce o să urmeze, chiar dacă toți știm că vrem pace.
Din redacție, două ferestre stau cu ochii la drum și urmăresc cum trec mașini cu numere ucrainene, iar unii se cazează la Hotelul Gregory, exact peste câteva blocuri. E de-a dreptul uimitor că neamul nostru s-a mobilizat, iar durerile altora au devenit și durerile noastre. Într-adevăr, oamenii la nevoie se cunosc, iar noi am dovedit asta. Dimineața am vorbit cu mama la telefon, au pregătit la biserică cu mai multe femei din sat, câteva ceaune cu sarmale și plăcinte, zice că preotul trebuie să le ducă la câteva familii refugiate din Ucraina.
Aseară ne-au sunat niște prieteni din România și au zis ca să știm că ușa casei lor e deschisă la orice oră, asigurându-ne că oricum ei sunt mai protejați. Te bucură bunătatea lor și te ia groaza că ai putea pleca. Afară la noi e liniște, dar cu certitudine în fiecare din noi este o frică. Știam că niciodată nu poți fi sigur de nimic, dar chiar și pământul să ne fugă de sub picioare odată cu viteza rachetelor?
Acum nu contează că ești bogat sau sărac, acum conteaza un singur lucru – PACEA. Siguranța familiilor noastre.
Să fie bine!
Să fie Dumnezeu!