Este frumoasă, elegantă și o romantică incurabilă. Transmite tot ce are mai bun prin muzica sa. E selectivă… nu își deschide sufletul cu una cu două și nu crede în simple cuvinte. Am vânat-o mult și în sfârșit am reușit să o dezgolim de secrete…
Interviu de Eugenia Ion
Foto: Margarita Cernei
Make-up: Liubovi Ojog
Abia după 12 ani de carieră solo am acceptat să fiu „dezgolită frumos”. Am înțeles că a fi dezgolită frumos fizic poate fi uneori calea spre a fi dezgolită frumos moral (descoperind creațiile), în lumea în care valorile spirituale se cotează mai puțin.
Nu mi-e rușine să o zic pe șleau că încerc să atrag atenția în modul cel mai simplu posibil, negând protestele interioare. Iar etichetele mai puțin adevărate vor fi puse de cei care se vor opri doar la prima parte a „dezgolirii”, așa că mi-o asum frumos.
Sper la un viitor mai bun. 2022 ne-a dat câteva palme existențiale multora dintre noi. Unul care ne-a arătat că, totuși, nu am evoluat deloc ca omenire. Dacă la multe din exterior simt o neputință de schimbare, cel puțin mă strădui să o fac în interior. Dacă la multe nu pot găsi răspunsuri, cel puțin voi continua să îmi pun întrebări. Și una dintre ele este imprimată la mine pe coapsă: „Dar cu sufletul ce facem?…”
„Vrei să fii” este, probabil, cea mai luminoasă piesă pe care am scris-o. Am compus muzica și textul aproximativ cinci ani în urmă, când m-am îndrăgostit. În 2019 am orchestrat-o, un an mai târziu am filmat și un videoclip, dar care a fost lansat abia la finele anului 2022. Se mai întâmplă ca drumul pieselor să aibă o istorie mai lungă.
„Vrei să fii” este despre iubirea ideală, ori cea ca în povești, cea la care visăm de mici. Copilul din noi va crede în ea mereu. Adultul uită ori vrea să uite. Credeam că am găsit dragostea, dar cel mai probabil doar am proiectat-o. Mi-am creat-o în minte și suflet așa cum voiam să o simt și văd, plină de emoții și idealism exagerat. Cert este că atunci când am scris-o, am simțit exact așa, cu multă lumină și caldură și cu senzația de regăsire a unui suflet pereche.
Fiul meu este un copil de care sunt mândră. Mă uimește adesea cu felul lui de a fi, a simți, a gândi. Descoperă lumea cu entuziasm, iar eu mă bucur să îi fiu alături pe traseul nebănuit al vieții.
Nu cred că există (acum) un bărbat pe fața pâmântului, care să îmi câștige încrederea. Nota asta mai pesimistă, rog să fie interpretată ca o atitudine de moment. Apreciez mult sinceritatea și am învățat să „ascult” faptele, nu vorbele. În plus, nu dau credit de încredere, așa cum pretind unii că o fac. Pentru mine ea se câștigă în timp, îndeosebi în momentele mai puțin ușoare.
Mi-aș dori să-mi fie ascultate lucrările. Am o satisfacție aparte când cineva descoperă că o anumită piesă îndragită îmi aparține, fără a fi recunoscută ca și imagine. E momentul acela în care o lucrare vorbește despre autor și nu invers. Mă strădui să evoluez în ale songwriting-ului, să ofer lumii lucrări din ce în ce mai bune. Restul contează mai puțin.
Profit de moment ca să îndemn lumea să ascute câteva dintre ultimele mele piese: LELE, MASERATI, LA BIS.
Mai am un vis. E legat de activitatea pe care o desfășor și nu știu dacă voi reuși să îl realizez chiar în 2023: un concert în care să interpretez propriile piese, acompaniată de orchestră. Mi-aș mai dori să am alături oameni de valoare, oameni în adevăratul sens al cuvântului. Să îi știu pe toți ai mei sănătoși. Să am încredere în forțele proprii și să nu renunț, oricât ar fi de greu.
Vă iubesc!
