Regele umorului moldovenesc Gheorghe Urschi își sărbătorește astăzi ziua de naștere. Acesta împlinește 69 de ani. Ceva ani în urmă actorul a oferit un interviu revistei VIP magazin, unde a vorbit despre trecut, umor și râs.
Eram la Magadan cu un spectacol, iar în căminul în care eram cazaţi, trăiau şi doi moldoveni care lucrau pe un „плавучий завод” – cu „darurile mării” nu aveau probleme, s-au apropiat de noi, ca, până la urmă, să ne viziteze cu un borcan de trei kile de icre negre. Şi ceva de uns gâtul, normal. Tot aşa, chinuindu-ne noi să dăm gata borcanul cu icre negre, vezi că la urmă nu mai mergeau… Şi ce fac moldovenii noştri? Scot şi nişte usturoi, că, cică e demonstrat, ajută icrele negre să intre mai uşor pe gât. Uite aşa la moldoveni – şi icre negre să fie, dar tot cu usturoi merg!
>> Sunt deseori întrebat: unde-i umorul? E întotdeauna cu mine, acolo unde evoluez. La televiziune nu prea are loc, la Palatul Naţional nu e solicitat, ca să nu facă probleme. Şi atunci, ce-i rămâne umorului? Să se dosească de vreme rea la Ţibirica, la Feşteliţa, la Cernoleuca. Acolo, unde lumea, că tot n-are ce pierde, râde şi de regim, şi de preot, şi de primar, şi de poliţist. Râde sănătos, neprefăcut, vindecător.
>> Pentru mine, timpul nu se atinge de umor. Am râs de Sir Norman Widson, râd şi de Răzvan şi Dani. Râd cu mare poftă, râd ca un stricat de hârjoana a doi moşnegi nostimi, plini de ifose. Şi mă tot prind la gândul că, dacă făceau ei şcoală în locul meu, poate că nu le ajungeam nici până la glezne.
>> Iar tânărul de azi, chit că are o brumă de spirit, vrea să treacă peste lecturi, peste nesomn şi zbucium, peste ani de muncă şi surghiun şi să devină vestit până în ziuă. Iar a doua zi să-l arate toată lumea cu degetul şi să exclame: „Vă-hă-hă!!!”