Interpretă
Lidia Isac – un nume pe care l-am auzit pe o mulțime de scene mari, un nume care ne-a făcut mândri. O voce deosebită și o abordare muzicală cum rar mai întâlnești astăzi. De curând a devenit din nou mamă, dar a cântat pe scenă până în ultima clipă. Iubește muzica și nimic nu o poate opri să vibreze în ritmul ei.
Fericirea este starea care ador să o trăiesc, dar încerc să nu fiu dependentă de ea.
Vreau să începem acest interviu cu cel mai fumos eveniment din viața ta în acest moment. Un nou membru în familie. Cum ești? Cum te simți?
Sunt bine, merci. Încerc să înțeleg cum să fac managementul corect a doi copii, astfel încât să fie toți bine.
În acest moment copilul este prioritatea ta numărul unu. Cum reușești să îmbini maternitatea cu muzica?
Este mai complicat decât îmi imaginam, pentru că mai e un copilaș mai măricel care necesită atenție și timp. E nevoie de multă energie și aici vorbesc nu doar de cea fizică. Eu sunt genul de om care mă sufoc în rutina casnică, așa că ai mei copii se adaptează muzicii din boxe, repetițiilor și studiourilor muzicale chiar din primele luni de viață.
De-a lungul carierei tale ai participat la mai multe concursuri. Ceea ce mi se pare un gest de curaj și asumare. Care a fost principalul imbold pentru a merge la toate aceste competiții?
A fost din dorința de a mă afirma, a mă face auzită, dar și pentru că asta era etapa prin care treceau toți cei care aveau talentul de a cânta, era cumva un must în acele timpuri. În concursurile copilăriei mele i-am întâlnit pe: Dara, Aliona Moon, Nicoleta Nucă, Pasha Parfenii și mulți alții.
Cum ai făcut față presiunii acestor competiții?
Acceptam presiunea și trăiam toate emoțiile așa cum sunt, pe alocuri mai puțin plăcute, pentru că nu aveam alte opțiuni. Ori accept stresul, ori stau liniștită acasă. Eram un copil în goană după apreciere și locurile întâi.
Ce ai alege: să faci muzică comercială și să fii celebră în toată lumea sau muzică pe placul tău și cu un public mai mic?
Uneori înțeleg că mi-ar plăcea și una și alta – asta o vorbește introvertul și extrovertul din mine.
Cum este publicul tău? Cum îl caracterizezi?
Nu am făcut un astfel de research. Pot spune doar că oamenii care au venit la ultimele mele concerte au un gust bun în muzică și apreciază arta vocală.
Fericirea este starea care ador să o trăiesc, dar încerc să nu fiu dependentă de ea.
Cum este pentru tine anul 2022?
Un an plin pentru mine. Fiind însărcinată am reușit să am grijă de elevii mei de la „Vocal Studio by Lidia Isac” și să le admir performanțele. Pe lângă asta nu am neglijat nici activitatea mea de interpretă. Am avut un turneu din opt concerte prin orașele Moldovei cu proiectul „American Songbook” împreună cu Mark Oselski, Stas Poraico și Cristian Chiaburu. Concertele au fost o retrospectivă a pieselor americane din epoca de aur a jazz-ului. Concertul de la Chișinău, în spațiul creativ Artcor, a avut un feeling deosebit. Aș vrea să menționez și concertul solo de la Sala cu Orgă: „Chante la France”, care a strâns sala plină de iubitori de muzică franceză. Apreciez mult oamenii care vin la concertele mele, au un simț elevat al esteticului.
Soțul tău la fel face parte din lumea muzicii.
Crezi că acest lucru vă unește mai mult? Este important ca doi oameni să aibă lumi asemănătoare? E un avantaj faptul că activăm într-un domeniu artistic ambii, ne înțelegem bine. Soțul meu din start a acceptat și a primit toate absențele mele de acasă și un ritm de viață mai haotic. Nu am avut niciodată un program obișnuit.
Ce ți-ai dori ca copiii tăi să preia de la tine și de la soțul tău?
Îmi doresc copiii mei să fie fericiți cu sau fără skills-urile preluate de la mine. Cert e că, m-aș bucura să le fim inspirație (eu și soțul) pentru a deveni mai buni și mai împăcați cu sine.
Ce este pentru tine fericirea? O poți defini?
Fericirea este starea care ador să o trăiesc, dar încerc să nu fiu dependentă de ea. Învăț să accept și să găsesc plăcere și în celelalte emoții pe care ni le oferă viața.
Ce își mai dorește artista Lidia Isac?
Să fiu inspirată și curioasă ca un copil până la o vârstă înaintată.
text: Eugenia Ion, Foto: arhiva personală
#muzica