Maria Drăgan sau Edit Piaf a muzicii românești, așa cum a fost numită de public și oamenii de artă din Moldova.
S-a născut în raionul Nisporeni, satul Bălăurești. Venea dintr-o familie cu 6 copii, o familie modestă, dar cu multă iubire pentru cultură. Încă de mică, Maria Drăgan scria versuri și cânta.După absolvirea școlii a lucrat în brigadă. La 16 ani, Maria și-a luat inima în dinți și a plecat la Chișinău cu gândul de a face pictură, totuși pașii au dus-o la muzică. În anul 1965 a absolvit școala de Muzică „Ștefan Neaga”.
După absolvirea colegiului, în anul 1966 s-a anunţat un concurs la Filarmonica de Stat pentru suplinirea postului de solistă, Maria a cucerit juriul și a astfel la 19 ani începe cariera muzicală. Ea devine solistă a Ansamblului de Estradă al Filarmonicii Naționale, unde va activa până în anul 1973.
Apoi începînd cu anul 1974 a fost solistă a Ansamblului „Mugurel”, condus de Valeriu Negruzzi alături de Anastasia Istrati, Vasile Marin, Valentina Cojocaru, Ion Bass. Ansamblul s-a bucurat de un succes incomensurabil, în mare parte, datorită artistei, care avea o ţinută scenică impecabilă, cunoştea circa 500 de cântece, fie auzite în satul de baştină, fie în franceză ori italiană pe care le interpreta impecabil.
După destrămarea Ansamblului „Mugurel”, Maria a încercat să-și găsească locul în muzică, dar, a fost distrusă de regimul, care nu tolera cântecele românești. Într-un documentar realizat acum câțiva ani de Publika TV, se spunea că artista era foarte invidiată de colegii de breaslă, lucru care a afectat-o destul de mult.
Nepoții artistei au povestit că mulți oameni s-au străduit să îi pună bețe în roate și din păcate au reușit. După 7 ani de succes fulminant artista a dispărut subit de pe scenă.
„Am cântat cu tot neamul nostru… am cutreierat țara în lung și-n lat, am văzut oameni aplaudând cu o bucurie pe care doar cântecul adevărat o poate explica. Eram pe atunci naivă și credeam că toți oamenii sunt ca pâinea cea caldă. Of, lume, lume, soro lume… Acum, cu mintea mea odihnită, îmi dau seama că prea bine cântam ca să nu-mi fac dușmani din invidie”, recunoștea Drăgan în ultimul și unicul său interviu, realizat de Gheorghe Budeanu.
A fost nevoită să revină la casa părintească. Era dezamăgită, epuizată și bolnavă. Singurul loc unde și-a găsit de lucru a fost la școala din sat unde s-a angajat ca paznică…
Succesul de cândva nu a mai contat…
Maria Drăgan s-a îmbolnăvit de turbeculoză – o boală cruntă pentru acele vremuri. Fiind uitată și părăsită, artista își îneca durerea în alcool.
La 6 octombrie 1986, la vârsta de 39 de ani, Maria Drăgan se stinge din viață și este petrecută pe ultimul drum doar de câteva rude din satul natal .
La 13 septembrie 1996, a fost creată Fundația „Maria Drăgan”, care are drept scop lansarea și promovarea tinerilor interpreți de folclor. În 2001, s-a desfășurat prima ediție a Festivalului-concurs de interpretare a cântecului folcloric „Vai, sărmana turturică”, consacrat interpretei de muzică populară Maria Drăgan.
Numele Mariei Drăgan îl poartă astăzi câteva străzi din Chișinău, Nisporeni și Călărași.
Câteva melodii pe care trebuie să le auzi în interpretarea regretatei artiste sunt:
„Foaie verde bob năut”
Leliță Ioană
Vai sărmana turturică