COMPOZITOR, FONDATORUL FORMAȚIEI NOROC
ARTIST EMERIT, ARTIST AL POPORULUI, DEȚINĂTOR AL ORDINULUI REPUBLICII
N. 14 MARTIE 1942 – D. 18 MARTIE 2008
De ce plâng chitarele? Dor, dorule…
„Nu era colț în fosta Uniune Sovietică unde să nu fi întâlnit moldoveni, cred că totul pornește de la sentimentul nostru numit DOR.” Parafrazând spusele dragului nostru Mihai Dolgan, aș spune că nu există moldovean care să nu știe ce e Norocul. Mihai Dolgan a fost geniul care l-a creat, care nu a știut cum e să exiști în afara muzicii și care și-a „condamnat” Norocul să trăiască mai mult decât a trăit el. Bună, bună dimineața, pace bună tuturor!
Nicio putere nu poate să scoată din suflete dragostea. Or, dragostea față de Mihai Dolgan era enormă – întreg spațiul sovietic îi fredona piesele, acestea fiind în limba română, iar cei de peste Prut îi spuneau „frate”. Este un Honoris Causa și pentru autorii de muzică, contemporani. Expresiile lui muzicale fiind reinterpretate și mixate de creatori, precum Dan Bălan, Satoshi și alții.
Deși a simțit pe el „biciul” terorii comuniste, redus la tăcere, a rămas un om integru, un patriot al limbii române și un artist cu suflet de porumbel. Integritatea lui spirituală, pe care o transmitea prin muzică, a reanimat trăsăturile autentice ale neamului nostru și anume capacitatea de a ne bucura și a plânge din suflet, de a simți libertatea transcendentală și de a crea, în inimile noastre, spații noi, salvatoare, în timpuri când suntem răvășiți.
Măiestre… viața Ta a avut un sens, a construit ceva care va rămâne în istoria și cultura noastră, ai crescut un fiu, ai iubit o femeie și ai educat niște artiști care îți aduc astăzi tribut și peste hotarele țării. Arta Ta e vie! Deci viu ne ești și Tu!
Mihai Dolgan (n. 14 martie 1942, Vladimireuca, județul Bălți, România – d. 16 martie 2008, Chișinău, Republica Moldova) a fost un compozitor și interpret de muzică ușoară din Republica Moldova. În 1949 a fost deportat cu părinții în Siberia, unde a fost încarcerat în GULAG. Revenit în țară, în anii 1959-1962 a studiat la Colegiul de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău. Cariera muzicală a început-o în 1958, la Casa de Cultură din Sângerei, acompaniind la acordeon, ulterior fiind acordeonist în diferite formații ale Filarmonicii din Chișinău (astăzi – Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”).
În anul 1967 a înființat Ansamblul instrumental Noroc. În 1970 formația Noroc a participat la Festivalul Internațional „Lira Bratislavei”, unde a obținut premiul „Simpatia publicului” pentru piesa „De ce, de ce”. După acest eveniment, trupa a plecat într-un turneu prin Ucraina și ar fi trebuit să efectueze un turneu în America de Sud, dar a fost desființată fără dreptul de a mai activa în RSSM. În anii 1970-1971, Mihai Dolgan a fost solist-instrumentist la Filarmonica din Tambov, apoi din Cerkasî, și din alte orașe din fosta URSS.
În anul 1974 organele de partid din RSSM au permis reorganizarea formației în cadrul Filarmonicii, cu numele Contemporanul, denumire sub care formația a activat până în 1985. Din 1985 trupa a revenit la denumirea inițială „Noroc”. Pe parcursul activității, „Noroc”-ul a contribuit la lansarea și afirmarea mai multor interpreți printre care: Iurie Sadovnic, Anatol Neamțu, Ricu Vodă, Anatol Bivol, Gheorghe Țopa ș.a. Mihai Dolgan a lansat mai multe piese: „Cântă un artist”, „Chișinăul meu cel mic”, „Basarabia”, „Primăvara”, „De ce plâng chitarele” ș.a.
În 1977 lui Mihai Dolgan i s-a acordat titlul de „Artist Emerit”, în 1988 – cel de „Artist al Poporului”. În 2001 a fost distins cu „Ordinul Republicii”. Mihai Dolgan s-a stins din viață la 16 martie 2008, în Chișinău, și a fost înmormântat la Cimitirul Central de pe str. Armenească din capitală. La 12 octombrie 2018, în memoria compozitorului și interpretului de muzică ușoară Mihai Dolgan, a fost inaugurat un scuar la intersecția bd. Ștefan cel Mare și Sfânt cu str. Bulgară din capitală.
