Luptătoare
Multe voci ar spune că Nadejda Canțâr a ales un drum complicat pentru o femeie. Sportiva însă, ne asigură că luptele sunt și pentru femei, iar bărbații ar trebui să învețe din determinarea lor. Nadejda a deschis o sală de sport în comuna Hîrtopul Mare, unde antrenează copiii și spune că trăiește cea mai frumoasă perioadă a vieții sale. Maternitatea și căsnicia au făcut-o să se redescopere, chiar dacă recunoaște că încă învață ce înseamnă să fii femeie.
Nu am de gând să mă opresc
Și sufletul tău e la fel de curajos precum corpul și mintea?
Totul depinde de ce perioadă traversez, dar mereu am fost foarte mărinimoasă, empatică și iubitoare. Cred că de aici vine puterea mea.
Chiar dacă ești campioană, cu siguranță mai sunt voci care spun că luptele nu sunt pentru femei. Te duce acest fapt cu gândul la a te opri?
Sigur că încă mai sunt voci, dar asta mă motivează să demonstrez contrariul. Cu atâta experiență în spate, pot spune că luptele sunt și pentru femei, bărbații pot lua exemplu de la puterea și determinarea noastră. Nu am de gând să mă opresc. Urmează încă multe de făcut. Atât cât am putere și dorință, voi profita.
Nu am de gând să mă opresc
În ring ești dură și axată să îți dobori adversara. În viața de zi cu zi ești la fel? Cum te descrii ca femeie?
Bună întrebare… Nu sunt perfectă… Sunt răbdătoare, dar și dură cu cei care îmi fac rău. Cred că am încă multe de învățat despre rolul de femeie.
Cum ești percepută în societate când spui că ești practicantă de lupte?
Niciodată nu m-am prezentat: „Bună ziua, sunt luptătoare de K-1”. De multe ori mi se spune că mi se vede în privire și după felul cum mă mișc că sunt puternică. Există un mit precum că sportivii ar fi proști și știu doar a face sport. Cei care mă cunosc, știu cum sunt eu în esență. Am muncit și am impus respect, nu pentru că sunt campioană, dar pentru că am pornit de jos și am reușit să ajung undeva.
De la luptătoare ai trecut și la rolul de antrenoare. Cum este să ghidezi copiii spre un astfel de sport deloc simplu și cu riscuri?
Lumea în care trăim este plină de riscuri… De mai bine de doi ani, dorința mea s-a împlinit. Sunt foarte fericită să fiu antrenoare de kickboxing pentru copii. Să lucrezi cu ei este o experiență extraordinară. E o lume cu multă dăruire de sine și iubire în tot ceea ce facem.
Ai renovat cu propriile puteri o sală de sport din comuna Hîrtopul Mare. Ce te-a motivat să le faci un astfel de cadou copiilor din localitate?
Respiram atât de greu când îmi dădeam seama în ce m-am implicat. Nu dormeam nopțile. Scriam în jurnal ideile pe care le am și a doua zi le îndeplineam. Căutam soluții ca să nu dezamăgesc copiii și părinții. Îmi venea să urlu când vedeam cât era de frig, iar noi ne antrenam afară. Datorită părinților, prietenilor mei din sport, locuitorilor din comună, oamenilor de peste hotare și antrenorilor mei am reușit să renovăm sala de sport. Motivația a fost să le ofer copiilor din comună o ocupație benefică și sănătoasă.
Ce spune soțul tău despre cariera ta?
Soțul meu mă ajută foarte mult. Îi sunt recunoscătoare pentru tot ce face pentru mine. Chiar dacă suntem din diferite domenii, el știe că eu nu pot trăi fără sport, fără antrenamente și lupte. E mereu lângă mine și îmi dă de înțeles când trebuie să mă opresc și când trebuie să muncesc mai mult.
De aproape un an viața ta s-a schimbat radical. Ai un băiețel. Maternitatea a pus pe pauză antrenamentele?
Maternitatea este o perioadă atât de frumoasă… Trăiesc fiecare moment la maxim și nici nu îmi vine să cred tot ce mi se întâmplă… Am lucrat toată perioada sarcinii și după 14 zile de la naștere am revenit la programul meu normal, chiar dacă am născut prin cezariană. Mereu am îmbinat antrenamentele, copilul, soțul și casa.
Ți-ai dori ca fiul tău să îți calce pe urme?
Primesc această întrebare foarte des. O să facă sport doar dacă își va dori. Noi o să îl susținem indiferent de alegerile lui.
Există un titlu la care râvnești?
Sigur că există încă multe scopuri de atins. Voi munci și voi dobândi. Urmează multe lucruri frumoase.
#putere
Text: Eugenia Ion, Foto: Nadya Bodrug