Oxana Munteanu și-a început activitatea în calitate de medic rezident acum 22 de ani, apoi a urmat secundariatul în ftiziopneumologie, un job de asistent universitar, doctoratul cu susținerea tezei de doctor în medicină, titlul didactic de conferențiar universitar, postdoctorat și susținerea tezei de doctor habilitat în medicină, iar anul 2023 a adus o nouă realizare profesională – funcția de director medical la Spitalul Internațional Medpark.
Funcția: Medic pneumolog, dr. hab. șt. med., conf. univ., director medical Medpark
Data, anul, locul nașterii: 11.10.1978, Drochia
Autoportret. Sunt o femeie care trăiește viața cu pasiune și se încălzește cu empatie. Mă simt motivată să-i ajut și să-i inspir pe cei din jurul meu.
Vocație. În 1995, la etapa admiterii, nu am ezitat nici un moment să depun actele și să susțin examenele la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Desigur, au fost și provocări, eu eram deja admisă la Universitatea Tehnică, care organizase un concurs de admitere încă în luna mai, în cadrul Liceului „B. P. Hașdeu”, pe care l-am absolvit în orașul Drochia. La USMF eram opt pretendenți la un loc la buget, riscuri mari de eșec, dar dorința de a fi doctor era și mai mare. Anii de studenție au fost frumoși, deși marcați de multă muncă, perseverență și disciplină. Exista, la momentul respectiv, o competiție extraordinară în facultate, o concurență în grupă, o dorință mare de a te perfecționa, având drept exemple de urmat cadrele didactice de la USMF. Profesorul Victor Botnaru a fost și rămâne pentru mine un model de urmat și o sursă de inspirație când vine vorba de eforturi neprecupețite pentru atingerea scopurilor ambițioase. Extrem de pasionat de meserie, a fost profesorul care a știut să ne motiveze cu dăruire și să ne aprindă flacăra de a cunoaște mai mult și de a găsi soluții în cele mai dificile cazuri.
Pneumologia a fost un alt val al vieții, în generația în care au fost mai multe schimbări. Deja eram asistent universitar la catedra Medicină Internă, când s-au început reformele, iar supraspecializarea în unul dintre domeniile medicinii interne a devenit imperativă. Alegerea pneumologiei a fost determinată atât de clinica unde era catedra, dar și de necesitatea dezvoltării locale a acestei specialități.
Experiență. Ascensiune. Medpark. Știam încă de la grădiniță că vreau să devin doctor. Multe dimineți am petrecut în cabinetul mămicii mele, care era felcer la o companie de transport. Cred că de atunci am dezvoltat abilități de disciplină cu treziri dis-de-dimineață. În opinia mea, viteza de ascensiune profesională, mai ales în medicină, este direct proporțională cu capacitatea noastră de a accepta să ieșim din zona de confort. Odată cu primele succese și promovări, putem simți cum încrederea în noi înșine crește exponențial. Pandemia COVID a condiționat inițierea unei colaborări cu SI Medpark, mai întâi prin acceptarea unui proiect pentru cadrele medicale, de a le evalua leziunile pulmonare după suportarea infecției SARS Cov 2. Apoi am acceptat să activez ca și medic pneumolog în zilele de sâmbătă, când nu eram implicată în activitatea didactică. Îmi plăcea mult ceea ce reușeam să fac, în special accesibilitatea la toate investigațiile pentru a rezolva un caz rapid, dar și spiritul de echipă în Medpark, cu cele mai mari rigori pentru a acorda servicii medicale de calitate.
Feminitatea este pentru mine o expresie a energiei care aduce armonie în fiecare aspect al vieții, zâmbetul luminos al unei femei, vocea caldă a unei mame.
Lecția de viață. Am învățat că nu este deloc ușor să tragi o linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.
Provocarea acestui an. Am acceptat postul de director medical Medpark și să-mi dezvolt calități manageriale. E o mare onoare și responsabilitate pentru mine.
Durere. Atunci când soțul meu a dezvoltat o formă severă de COVID. E greu să rămâi suficient de critic, analitic și în același timp eficient când se îmbolnăvește cineva foarte apropiat.
Acasă. Ultimii ani nu prea am reușit să am un program echilibrat de muncă, în orele de muncă combinam activitatea didactică cu cea clinică, iar serile erau pentru a scrie articole, cărți, teze, a pregăti cursuri sau pentru a citi ultimele noutăți din revistele internaționale. Acasă, în fiecare seară mă așteaptă familia, a cărui suport l-am simțit mereu. Plăcerea de a găti bucate alese o are atât soțul meu, cât și fiicele mele Daniela și Elena și ăsta tot a fost un mare noroc în viață. Cina în familie este momentul când fiecare își povestește și succesul, și amarul zilei. Ne susținem reciproc și ne umplem bateriile pentru noi ascensiuni.
GENERAȚIA MEA CREDE ÎN ECHILIBRUL DINTRE VIAȚA PERSONALĂ ȘI CEA PROFESIONALĂ.
#plăcere
COORDONARE: CORINA–MARIA DREAGLĂ, FOTO: ARHIVA PERSONALĂ