Pavel Filip, Omul Anului 2018 în domeniul Executiv

Prim-ministrul Pavel Filip a avut un an plin de evenimente. „Deși funcțiile publice mă impun să vorbesc mult, nu sunt un maestru al cuvintelor. Cred că tăcerea, de cele mai multe ori, poate spune mai multe decât o mie de cuvinte”, mărturisește politicianul. E convins că spiritul de echipă și efortul conjugat al celor care au un scop frumos e cheia succesului. Cu trecerea anilor, se simte strâns legat de pământ, de locul în care s-a născut. Iar când simte nevoia să se reîncarce cu puteri, se reîntoarce, chiar și cu gândul, la casa părintească, în sat, la drumurile pe care a umblat de atâtea ori fiind copil.

Vreau să cred că acolo unde am fost, pe tot parcursul carierei, am adus schimbare. Întreprinderile pe care le-am condus, le-am ridicat de la pierderi – la profit. La Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, împreună cu echipa, am adus Moldova în top țări cu cel mai rapid internet, am securizat pașapoartele biometrice ca să putem călători liber în Europa, acum oamenii nu mai stau la coadă pentru pașapoarte și alte acte. La Guvern, am adus echitate în sistemul de pensii, în cel de salarii, o economie stabilă și dezvoltare a țării.

Dacă am reușit să schimb în bine măcar puțin lucrurile acolo unde am fost, eu mă simt împlinit.

Anul 2018 a demonstrat că echipele consolidate și unite pot face ca lucrurile să se miște înainte, indiferent de piedici și de greutăți. În rest, unele partide, deși mai sunt încă înregistrate oficial, practic au dispărut din viața politică, altele se fac tot mai vocale și vor să ne convingă că au venit pentru mult timp. Cu regret constat însă că limbajul politic promovat de mulți rămâne încă a fi unul destul de răutăcios și plin de ură. Fețe noi, păcate vechi.

Am dat economiei forța de a merge înainte și în următorii ani. Sistemul bancar a depășit în totalitate consecințele celei mai mari crize prin care a trecut, iar investitorii străini, de calitate, nu se tem să vină și să-și plaseze banii pe această piață. Am demonstrat populației prin fapte, nu prin vorbe, că lucrurile bune pot să se întâmple și la noi acasă: pensii și salarii în creștere, Programul „Prima Casă” (este, în sfârșit, și la noi, nu doar la vecini), „Drumuri Bune”, ambulanțe moderne etc.

Sunt încă multe de făcut și de promovat, sunt absolut conștient de acest lucru. Dar, totuși, avem o creștere economică stabilă. Eu știu că dezvoltarea economică este atunci când oamenii simt în buzunarele lor că majoritatea indicatorilor economici au urcat. Avem câte cel puțin un drum nou construit în fiecare localitate, grădinițe renovate, centre de sănătate reparate. Asta înseamnă că ceea ce facem are impact în respectivele localități. Aș vrea să reușim să aducem în societatea noastră mai multă omenie, bun simț și unitate.

Un vechi proverb chinezesc spune: „Drumul de o mie de mile începe de la primul pas”. Schimbarea lumii începe de la schimbarea fiecăruia dintre noi. De la schimbarea atitudinii. Atunci când întâlnești familii de polițiști, de exemplu, sau de tineri proaspăt căsătoriți, care-ți spun că, datorită susținerii obținute prin intermediul Programului „Prima Casă”, au renunțat la ideea de a pleca la muncă în străinătate, înseamnă că ceea ce faci, împreună cu echipa, într-adevăr poate schimba destine. Iar lumea, la rândul ei, este schimbată de fiecare dintre noi. Miracole nu există. Rezultatele pot fi obținute prin muncă și sudoare.

Un prim-ministru nu are timp liber prea mult, din păcate. Atunci când am câteva ore libere, le dedic familiei, copiilor. Mai nou, și nepoțelului Patric. Citesc, înot, mi-aș dori să călătoresc mai mult, pentru a aduce mai multe experiențe și idei noi în Moldova.

În general, eu sunt autocritic și chiar cred că autoironia ne ajută adesea să trecem mai ușor prin viață. Multe aș schimba. Aș păstra însă întotdeauna ca temelie valorile în care cred și care m-au format: familia, dragostea de neam, munca, omenia.

Sunt mulți oameni în lume, în țara noastră, de la care ai mult de luat și de învățat. Totuși, cu timpul, după mulți ani de când nu mai este, îmi dau tot mai mult seama că mai am atâtea de învățat de la tata. Chiar dacă nu este fizic lângă mine, simt că el încă mă mai îndrumă și mă inspiră.

Cu trecerea anilor, înțeleg că sunt strâns legat de pământ, de locul în care m-am născut. Iar când simt nevoia să mă reîncarc cu puteri, mă reîntorc, chiar și cu gândul, la casa părintească, în sat, la drumurile pe care am umblat de atâtea ori fiind copil.

Ultima carte pe care am citit-o este „Izvorul”, de Ayn Rand. O carte scrisă încă în 1943. O carte despre ambiție, curaj, tenacitate. Protagonistul, un arhitect (în adolescență voiam să devin arhitect) demonstrează că poți să-ți realizezi visele dacă știi să crezi în ceea ce faci, muncești și, deși ai parte de uși închise, nu-ți pierzi speranța.

Într-un final, toate acestea îți aduc rezultate. Îți aduc succes. Îți aduc împlinire.

Fişier