Viorica
Nagacevschi
Notar, scriitoare
Dimineața aceasta nu a fost ca celelalte de până acum. Mă trezisem transpirată ca după o ploaie de vară. Visasem că în mijlocul orașului se construise o nouă librărie, cu geamuri mari, spațioase și mii de rafturi, scări care urcau undeva, cu trepte rulante, care te cărau în sus la nesfârșit. Pe holurile mari se înghesuiau editorii care parcă se încăierau într-o revoluție himerică de a da titluri noi la cele mai preapline cărți de viață. În disputele lor aprinse se abdicau eroi din romane, alții urcând în tronul discuțiilor, de parcă Comuna din Paris prindea conturul unei noi ere libertine. Cititorii își făceau cu greu drum, să pună și ei mâna pe o carte, că vezi tu, cineva se uită la copertă, iar alții adormeau între pagini, uitând să plece acasă. Mă așezasem în fața unui geam ca în fața unei mănăstiri și urmăream această debandadă cu sufletul înrămat într-un cui de nedumerire, mai mult abscons: oare se mai poate întâmpla așa ceva în zilele noastre?! Cu gândul delabrat total, adoram această epifanie. Pe lângă cei care se scărpinau la limbă, fără să-i observe alții, se plimbau într-o plenitudine totală, Kafka, Eliade, Eminescu, Rebreanu și… râdeau de ei. Zadarnic se oprise timpul în acea librărie. Zadarnic. Atâta lume se înghesuia să strige despre cartea care o țineau în mână, pe când scriitorii tăcuți, se lipeau de pereții de după rafturi, de teamă să nu-i calce în picioare pentru simțul cuvântului scris, dar mai ales să se ferească de inconștiența ce ar putea să le orbească gândul. Oare?!
Mă trezisem și… mă bucurasem că a fost doar un vis. Un vis din care am ieșit cu bucuria că nimeni nu anulase Bookfest-ul și nici Filit-ul. Și asta contează.
Luna septembrie a fost o lună culturală unde s-au întâmplat multe evenimente literare, de parcă am fost atrași la fel ca magnetul de fier, și oamenii au fost lipiți de cele mai noi cărți.
Cerul din burtă
de Ioana Nicolae
Categorii:
Moderni, contemporani, Raftul autorilor români
Limba:
Română
Data publicării:
2025
Editura:
Paralela 45
Nr Pag:
168
Dimensiuni:
H: 20.5cm | L: 14.5cm
Ioana Nicolae a excelat prin Cerul din burtă, o carte despre maternitate, naștere, analize, asistente, cabinete medicale, un cosmos în burtă și febra care te ține conectată cu universul pe care îl aștepți zi de zi până la primul strigăt.
În nouă luni, femeia trăiește atâta viață, cât ar putea să trăiască nouă vieți de oameni. Mai ales, cum spune autoarea, „Într-un film, o femeie e gata să nască. E pe drum, e sfârșită, e cu sute, mii de mașini. Și rochia îi urlă durere. E cu sute și mii de mașini. Și toate sunt cu frâne prea slabe.”
Un evantai de dorințe, cu pofte la miez de noapte, cu mirosuri care sunt într-un război cu cel mic, cu greața care stă și te pândește doar să te facă praf la dorința ei, toate sunt parte din viața care o ții sub inimă, un ghemuleț de celule, dar câtă răscoală ridică sub cerul albastru. Travaliul de îndoială: fată-băiat, băiat-fată, o ține într-un carusel de bucurie, și visurile o debordează de emoții, chiar dacă analizele o țin departe de căminul casei. „Femeile gravide au sub sarafane spătare.” Metaforele și comparațiile, debordează imaginațiile de adevăruri și lasă cititorii să trăiască la fel emoția nașterii unui om. O are ca model pe mama ei, cea care a născut 12 copii, și pe care o precedă în această experiență. Jurnalul celor nouă luni este o piesă cu eroi reali, care trăiesc lirica autentică a transformărilor, fiind „live, și nu înregistrare”.
Nașterea nu este o fabulă sau o poveste despre varza care aduce copii acasă, este feeria semantică a unei lumi, care încheagă construcția cu poezia unei vieți omenești.
Când ești fericit, lovește primul
de Tatiana Țâbuleac
Categorii:
Moderni, contemporani
Limba:
Romana
Data publicării:
2025
Editura:
Cartier
Nr Pag:
184
ISBN:
9789975868822
Dimensiuni:
H: 20cm | l: 13cm
Tatiana Țâbuleac a venit anul acesta la Bookfest cu romanul „Când ești fericit, lovește primul”, o bijuterie de carte, plină de stări, emoții, istorii seducătoare, mixând între biografie și lirică, paliere de pe care construiește sentimente profunde ale eroilor din perioada anilor ’90, o etapă de tranziție către democrație, confuză și neprietenoasă. Eroina romanului, Mila, crescută de un tată și o mamă vitregă, într-o lume cu principii mai mult sovietice, decât democratice, se trezește la Paris făcând curat în casele oamenilor, fără dreptul de a se evidenția în viața imaginată altfel. Romanul în care tata devine un erou autobiografic, viața fiicei sale, care nu e deloc un alter-ego al autoarei, răsucește firele de la capăt spre origini, pentru a înțelege cu desăvârșire, unde se pierd ele, în ce loc au putrezit, și de ce alcoolul rămâne cel mai elocvent refugiu al Milei.
O nouă Lastocică, cu rafinament și velură sentimentală mai mult tradiționalistă, eroina decurge la multe șiretlicuri pentru a nu-l dezamăgi pe tatăl, care i-a dat cea mai bună educație, fiind jurnalist, traducător, om de litere, și ea fiind dorința lui cea mai mare de a fi reușit la Paris într-o redacție, unde s-ar fi angajat și ea ca traducătoare, doar învățase bine la Universitate și chiar predase la această instituție. Ce n-a mers?! Viața este trăită din felii, ajustate după necesitățile existente ale timpului, infidelitatea iubitului, trădările prietenelor și încă multe inconveniențe, tivesc în sufletul Milei dezamăgirile, dar și speranțele neostoite. Tata rămâne cel mai frumos chip și pentru care ar răscoli în răni, cele mai frumoase amintiri, doar să-l facă fericit. Romanul este în sine o frumoasă poveste de viață plină de dragoste și de trăiri.
Brățară pe glezna ta
de Radu Paraschivescu
Categorii:
Moderni, contemporani, Raftul autorilor români
Limba:
Romana
Data publicării:
2024
Editura:
Humanitas
Nr Pag:
224
ISBN:
9789735086602
Dimensiuni:
H: 20cm | l: 13cm
Brățară pe glezna ta este noul roman al lui Radu Paraschivescu, cu o lume care străbate inimile și le umple de speranțe. Cartea e un roman epistolar despre o relație comparată cu o Sahară care-și strânge la piept toate bucuriile, dar și neîmplinirile. Sonia este o scriitoare, iar el este Filip, un om de televiziune ce își alege intervievații la emisiunea „Tragem la titlu”, pe care o conduce personal. Cei doi își trăiesc o vreme iubirea prin scrisori, astfel relieful sentimental prinde contur, iar amintirile ard. „… Să scrii pentru a împărtăși, pentru a provoca, pentru a confrunta. Să scrii pentru a te revolta. Să scrii pentru a te reafirma. Să scrii ca să nu înnebunești. Să scrii ca să nu mori atât de mult. Să scrii pentru a urla, pentru a mușca, pentru a mormăi. Să scrii pentru a provoca răni. Să scrii pentru a vindeca. Și vine întrebarea iubito… Tu de ce scrii?”
Se întâlnesc la final într-un interviu, care excelează de la potrivit spre paroxism. Întrebarea cea de pe urmă ce explică unele sensuri despre care nu este atât de obișnuit să fie atinse, le ridică cititorilor cel mai mare interes:
F.A. O ultimă întrebare, Sonia Isoarvnic. Cum definiți moartea?
S.I. Hm, nu e ușor de răspuns. Nu e deloc ușor. De fapt, e cea mai grea întrebare din toată discuția. Probabil că ăsta e și motivul pentru care ați lăsat-o la urmă. Ei bine, dacă m-ați fi întrebat cum definesc viața, v-aș fi răspuns citându-l pe Schopenhauer: „Viața este o afacere care nu-și acoperă costurile.” Dar … moartea? Știu eu? Hai să spunem că este clișeul suprem. Și de pe urmă.
Pun Pariu că toate cele trei recomandări te vor fascina, iar toamna se va așeza pe rafturi cu toate frunzele ei.