[ diaspora ]
Moldoveanca Rusanda Panfili, născută la Chișinău, a reușit prin strunele viorii să adune aplauzele unui public global. Cu studii la Viena și numeroase colaborări remarcabile, printre care și cu celebrul Andrea Bocelli, Rusanda își duce mai departe visul. Crescută în spiritul tradițiilor, viorista a reușit să îmbine cu brio cultura sa de origine cu rafinamentul muzicii clasice internaționale, iar noi doar ne bucurăm să o revedem uneori acasă.
Cum îți amintești copilăria ta din Chișinău și cum te-a influențat în cariera artistică?
Cele mai prețioase amintiri din Moldova sunt cele pe care le-am acumulat în mediul rural, într-un sat numit Țînțăreni. Mai rămâneam uneori acolo împreună cu fratele meu, la rudele noastre, atunci când părinții aveau nevoie de o mică vacanță. Acolo petreceam foarte mult timp în natură, alături de animale, puternic conectați cu tradițiile autentice moldovenești. Când aveam patru ani, ne-am mutat în București, dar am continuat să vizităm des Moldova, în special pe bunicii noștri, care trăiau în Chișinău. Este în natura moldoveanului să fie puternic și pozitiv, harnic și darnic, ospitalier și vesel, dar și nostalgic și melancolic. Toate aceste emoții sunt omniprezente atât în stilul meu de interpretare muzicală, cât și în compozițiile pe care le scriu. Iubesc Moldova și o port mereu cu mine în suflet.
Cum a fost tranziția de la viața din Chișinău la cea din București și apoi la Viena? Ce ai învățat din aceste schimbări?
Diferențele culturale între Chișinău și București, cel puțin acum 30 de ani, nu erau atât de mari. În plus, în familia noastră s-a vorbit mereu limba română, iar mama a insistat să vorbim versiunea corectă a limbii, cu cât mai puține regionalisme sau expresii împrumutate din limba rusă. Astfel, tranziția spre București a fost una naturală și chiar plăcută.
În ceea ce privește mutarea la Viena, schimbarea a fost una radicală! Aș putea să o numesc, din multe perspective, un șoc cultural, având în vedere diferențele între societatea din Austria și cea din România în acel moment. Singurele mele prietene erau mama și vioara, iar vioara m-a ajutat să mă exprim așa cum nu reușeam s-o fac prin intermediul cuvintelor. Trăirile mele au devenit note muzicale, iar emoțiile mele, armonii și acorduri.
Care a fost momentul în care ai decis că muzica va fi cariera ta? A fost o decizie spontană sau o pasiune crescută în timp?
Atunci când am ajuns în Viena, am înțeles că este într-un fel un drum fără întoarcere, cel puțin din punct de vedere profesional. Profesorul meu de vioară, Alexander Arenkow, mi-a trezit pasiunea autentică pentru muzica clasică și pentru instrument. Astfel, am reușit să ating un nivel de expresie artistică absolut de neconceput pentru mine atunci. Atunci am simțit că vioara este ceva fără de care nu mai pot trăi.
Cum te-ai simțit când ai cântat pentru prima dată alături de Andrea Bocelli? Care este povestea din spatele acestei colaborări?
Sentimentul de a cânta alături de Andrea Bocelli este înălțător. Este un om care te face să te simți că orice este posibil, care te inundă cu o energie plină de căldură și bunătate. Echipa lui m-a găsit prin intermediul canalului meu YouTube, unde urcasem deja o mulțime de filme în stiluri destul de diverse. După câteva discuții cu Andrea, am fost invitată să cântăm împreună câteva concerte acum aproximativ un an, iar de atunci colaborarea noastră a înflorit semnificativ.
Cum influențează cultura muzicală vieneză stilul tău artistic?
Cultura muzicală din Viena este, în primul rând, definită de calitatea la care este interpretată muzica clasică în acest oraș. Este un punct focal pentru studenți, artiști sau iubitori ai muzicii clasice din întreaga lume, care vin aici să studieze, să interpreteze sau să asculte muzică la cel mai înalt nivel. Viena te ambiționează să îți dorești mai mult, să îți cizelezi și îmbunătățești constant stilul muzical și să fii perseverent cu visele tale.
Ce înseamnă pentru tine să creezi muzică de film alături de soțul tău? Cum vă inspirați reciproc?
Sentimentul de a face lucrurile pe care le iubești, alături de persoana pe care o iubești, este absolut minunat. Johannes este un muzician cu o sensibilitate deosebită și o lungă experiență în compoziție și producție, iar acest lucru m-a ajutat să înțeleg mult mai profund cum pot să îmi evoluez și să îmi cizelez propriul stil. Datorită lui, am început să experimentez cu muzica electronică și să folosesc mult mai des pe cont propriu programele de editare și înregistrare. Acum lucrăm împreună la primul nostru proiect major – coloana sonoră pentru lungmetrajul austriac „Perla”.
Care este cel mai emoționant proiect muzical la care ai lucrat până acum?
Albumul pe care tocmai l-am lansat, intitulat „Libertango”. Este un omagiu adus compozitorului argentinian Astor Piazzolla, părintele stilului de muzică „tango nuevo”, care încorporează elemente din muzica tango, jazz și clasică. M-am îndrăgostit de acest stil, plin de pasiune, virtuozitate și complexitate muzicală, și am găsit ceea ce îmi lipsea în muzica clasică – o formă de expresie mult mai intensă.
Cum îți găsești echilibrul între viața personală și cea profesională, având un program atât de încărcat?
Atunci când iubești ceea ce faci, este destul de dificil să separi planul personal de cel profesional, mai ales din perspectiva unui liber profesionist. Aproape fiecare lucru pe care îl fac are o oarecare tangență cu muzica, fie că încerc un instrument nou, filmez un clip muzical sau compun o piesă nouă. Muzica este pentru mine ceva deosebit de distractiv și stimulativ, iar faptul că pot face asta și alături de soțul meu este un bonus enorm.
Cât de importantă este susținerea familiei în cariera ta? Cum vă sprijiniți unul pe altul în cuplu?
Sunt binecuvântată din acest punct de vedere: Johannes, soțul meu, este mereu alături de mine, mă susține și mă încurajează, indiferent de amploarea provocărilor prin care trebuie să trec. Același lucru pot să îl spun și despre mama, tata și fratele meu – datorită lor am curajul să urc pe orice scenă din lume, am poate nebunia să încep proiecte aparent imposibile și să pot să pășesc cu încredere pe drumul vieții mele. Familia este totul.
Știu că aveți și un cățeluș… Ce rol joacă în viața de zi cu zi?
Tigruț este un îngeraș, care ne-a fost trimis de Univers să ne reamintească cât de frumoasă este viața și să ne bucurăm de lucrurile simple pe care ni le oferă. Este un ghemotoc plin de iubire și căldură, mereu pregătit să ne scoată dintr-o stare mai dificilă, prin intermediul unei plimbări sau a unei sesiuni de joacă.
Există vreun mentor sau persoană care te-a inspirat în mod deosebit în cariera ta muzicală?
Mentorul meu este mama. Ea a luptat mereu pentru mine, m-a ambiționat să perseverez indiferent de greutățile pe care le-am întâlnit și m-a susținut la fiecare treaptă a dezvoltării mele artistice. Fără ea, nu aș fi fost cine sunt astăzi.
Ce simți când revii la Chișinău și ce relație ai cu oamenii de aici?
O parte din rudele mele trăiesc în Moldova, iar aproape în fiecare an particip la diferite proiecte de caritate, cum ar fi Gala Generozității, organizată de CCF. Astfel, legătura mea cu țara natală este în continuare puternică și plină de emoții pozitive. Iubesc Moldova și îi sunt foarte recunoscătoare pentru tot ceea ce mi-a oferit.
Când ai simțit cea mai dură dezamăgire?
Lumea muzicii este plină de dezamăgiri și momente deprimante: de la xenofobie, la misoginism. Este un domeniu dur, unde ai nevoie de foarte multă tărie de caracter, respect de sine și o atitudine stoică pentru a reuși să îți construiești o carieră sănătoasă. Viața nu este corectă, iar cu cât mai repede realizăm acest lucru, cu atât mai repede putem să găsim și leacul pentru o mulțime de probleme și dezamăgiri.
Cu siguranță vorbim mereu de zâmbete și succese, dar unde se ascunde tot stresul?
Stresul își face simțit efectul prin nopți nedormite, scăderi constante în greutate sau multe momente deprimante. Este o adevărată artă să poți să gestionezi o carieră, fără a cădea pradă stresului.
Ce îți lipsește și ai dori să ai mai mult?
Timp.
Ce nu știm despre tine…
Faptul că gătesc foarte bine și că pot dansa Samba.
Planuri de viitor…
Un nou album cu muzică originală, un nou album solo și multe, multe, multe concerte!
Interviu de Zina Bivol
Foto: Ștefan Panifili, Frank Embacher & Luca Rosseti